Sometimes we shine like stars
Then we fade away
Reaching for a new day
Blowing the past away...
***
Uneori ne cuprinde toamna.
Simtim cu vantul ne vestejeste sufletul.
Frunzele moarte se aseamana vietii trecute pe care calcam.
Miroase a frig, a incremenire.
Nu e neplacut, e chiar un miros linistitor, insa intotdeauna constientizam ca aduce cu el moartea.
Ne asemuim cu frunzele, purtate de vint.
Intotdeauna in jos, chiar daca nu imediat.
Spre contopirea cu insasi viata, natura.
Si uitarea.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen