Web-Stat

Samstag, 27. Juni 2009

pe drum, de drum si de vacanta



Sint intr-un periplu mult asteptat prin tara.
Cu copilot, adica fica-mea.
Si, ca de obicei, ma minunez, comentez si birfesc.
***
Am preluat "fiara" de la Durau, unde haite intregide de ale ei distrugeau pacea unor maicutze si taicutze, dealtfel un loc pasnic, total neadecvat hoardelor pre-adolescentine.
"Fiara", altfel rezonabila,s-a lasat mituita cu o inghetata mare, si a luat rolul de copilot in serios.
Mai vedea o groapa, mai o localitate...mai comenta ea de una alta.
Drumul pe cheile Bicazului e superb.
Natura e halucinant de frumoasa acolo...



Soseaua insa e cam sparta.
Cu pensiuni si hoteluri cam de kkt, sau personal tot Maro.
Am coborit.
Si am intrat in ungurime.
Unde.
Am invatat de ce maghiarii sint asa buni la off-road.
Drumul era de fapt o enorma proba speciala, cu capcane( politie).
Am hotarit de comun acord cu al meu copilot sa ne bucuram de natura, asa cam hotarit sa vizitam lacul Sf. Ana, in drum spre Brasov.
Zis si facut, intr-o...hmmm, localitate, numita Bixad (stiu, suna a laxativ), am facut dreapta.
Spre obiectivul turistic Sf. Ana, unul din cele mai frumoase lacuri din lume, absolut unic macar in Europa, din cauza naturii vulcanice, obiectiv de interes stiintific mondial, eteceoblabla.
Deci.
A inceput binishor, dar o data cu trecerea intre judetele iredentiste, drumul mai era doar o enorma groapa cu usoare urme de asfalt.
Copiloata semnaliza....
"Groapa!
GroapaGroapa!
Groapa!
GroapaGroapaGroapaGroapa!!!
...
Tata, sint prea multe...!"
Obosise...
Intr-un final, stresul drumurilor maghiaro-secuiesti s-a incheiat cu un ungurutz imbracat ca Rambo postat in mijlocul drumului.
" Tomnu', dache vrut la voi mers lalaaac cu masinul, costat 10leu"
Am platit.
Desi, la cum arata drumul, imi datora el bani.
Si am ajuns.
Lacul...e magic.
Asa salbatic si neamenajat cum e.
Lumea era civilizata, nu era mizerie.
Evident, s-a gasit unu' sa arunce un pampers full de miazme in ceva tufis.
Iar copiloata i-a zis scurt.
"Nene, esti mirlan"
S-a inrosit.
Dar a lasat pampersul in tufis.
Am coborit.
Tot injurind.
Dar macar am patruns in spiritul maghiar al locului.
Caci, o data ajuns jos, mi-a venit sa zic- "Puile meu de drum la el!!!"
***
Am trecut prin Sf. Gheorghe.
La cit era de lipsit de semne, cred ca saracu Sf. Gheorghe nu a reusit sa omoare balaurul. Caci nu a gasit drumul spre el si s-a ratacit.***
***
Intr-un final, am ajuns la Bran.
Unde Hotelul Wolf mi-a adus aminte ca si in tara noastra SE POATE.
Dar ca prea putini vreau.
Ei vor.
Si le si iese.

Samstag, 20. Juni 2009

Tatoo




"Little solace comes
to those who grieve
when thoughts keep drifting
as walls keep shifting
and this great blue world of ours
seems a house of leaves
Moments before the wind..."
***
Minunat tatoo...

Cuvintele...



Litere.
Asociate in cuvinte.
Modul complicat de comunicare al animalului Om.
***
Cuvintele.
Ne descriu starile.
Ne ajuta sa vrem.
Ne impiedica sa fim intelesi.
Ne ajuta sa fim falsi.
Ne lumineaza viata.
Ne descriu ura.
Ne vrajesc dragostea.
Ne atenueaza minciunile.
Ne ajuta manipularile.( Nu, nu cu ManiPula)
Ne potenteaza sentimentele.
Ne angajeaza viata.
***
"Mi-ai zis ca ma iubesti!-spuse ea.
Am mintit!-spuse el."
***
Oare cit de des realizam implicatiile cuvintelor noastre?
Cit de des realizam ...tavalugul de evenimente pe care il starnesc ele?
Cuvintele sint cea mai mare si puternica arma inventata de om.
Pot face mai mult rau decit boala sau razboiul.
Te pot ridica.
Dar te pot si prabusii.
Te pot mangaia.
Dar te si lovesc.
***
Uneori, ne descriu viata.
Alteori, ne pling singuratatea.
Rareori, ne cinta bucuria.
Totdeauna ne potenteaza tristetea.
***
Ne miram de ce ne lovesc asa.
E firesc.
Doar sint arme.
Incarcate cu gloantele conventiilor sociale.
Cu munitia rautatii.
Cu alicele invidiei.
***
Uneori sint mai blinde ca si mama-natura.
Ne mangaie.
Chiar ne lecuiesc de rele.
Iar acela e momentul cind ne expunem armei.
***
Tot din ciclul "Aberatiile Lupului", ma tem ca...

skinheads love their children too 2


Cindva, demult, as putea zice in alta viata, am scris un post cu acelasi titlu. In alt loc, in alta situatie, dar cu aceeasi motivatie.
Copilul meu.
***
Nu ma pot lauda cu o viata exemplara.
Nici cu mari realizari.
Nici macar cu o conduita de invidiat.
In aceste conditii, in mod normal, nu poti vorbi de un cadou.
Si totusi, fata mea e cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la viata.
E tot ce isi poate dori un parinte.
Cuminte.
Desteapta.
Harnica.
Desi poate parea ciudat la generatia ei, ii place scoala.
...e mica mea minune.
***
Mai am un pic si voi petrece niste zile doar cu ea.
Momente pe care le asteptam cu nerabdare amindoi.
Vom calatori.
Vom umbla pe jos.
Vom urca pe munti.
Vom face poze.
Vom fi impreuna.
Pentru citeva clipe efemere vom incerca sa uitam ca viata ne-a despartit.
Si vom fi fericiti.

Freitag, 19. Juni 2009

know



"Mami, vreau sa ma fac cosmonaut, cind voi fi mare!"
"Tata, eu vreau sa fiu doctor!"
"Gigele, eu o sa fiu un zidar mai bun ca tine!"
***
Pe mine nu m-a intrebat nimeni chestii de gen.
Caci.
As fi raspuns:
"Mama, in mod serios, eu vreau sa ma fac Lup cind voi fi mare!"
***
Ne inchipuim ca fiecare are un destin.
E intocmai ca la 6/49.
Tragem lozul.
Si avem High Hopes.
Realitatea e insa intocmai ca la 6/49.
Destinul a 98% din oameni e chestie de pura intimplare.
Conjunctura combinata cu lene in actiuni si hazard.
***
Putem insa corecta.
Ajuta.
Incerca.
Viata fiecaruia ar fi un loc cumplit de plicticos fara asta.
Chiar daca unii o fac doar in gind.
Iar de la gind la actiune, trecind prin comoditate, ne prinde pensia de pe acest subiect.
***
Interesant e ca niciodata nu ne gindim ce am putea face noi ca sa ajutam la creerea unei lumi mai putin stapanite de hazard si bunul-plac al celor 2% din procentajul mai sus descris.
Ne ingropam in promiscuitatea noastra.
Si rostim cu emfaza: EU.
Atit.
Punct.
In rest, lumea si viata sint imagini fugare, privite de la geamul vagonului de clasa a 2-a, numit "Viata Noastra Vesela".
Atita timp cit exista lozinca atractiva, biletele se vind singure.
***
E vineri seara.
Sint mort de oboseala.
Si debitez prostii.
Poate ar trebuii sa incerc o bere?
...poate doua...?
Fachiu, puii mei de lumea-dreq!

Sonntag, 14. Juni 2009

intodeauna, la fel...ba mai mult decit atit!


***
Imi alimentam masina.
Intr-un OMV oarecare.
Linga mine, un pensionar oarecare.
Am terminat treaba amindoi cam in acelasi timp.
M-am indreptat inspre usa benzinariei, sa platesc.
Si...
Ce credeti voi ca face pensionistul?
Ma observa...
Cu coada ochiului.
Si, cind gineste ca ne indreptam spre acelasi loc, o ia la talpa.
Mai ca nu fuge.
Nu cumva, dar chiar nu cumva, sa ajunga cineva inaintea lui la caserie.
...m-a apucat un ris bolnav.
El, cind m-a auzit, a luat-o si mai tare...
O fi crezut ca ma iau la intrecere cu el.
Si ajung inaintea lui la COADA.
***
Asta mi-a adus aminte de o gluma.
Care zicea asa:
-Stii de ce pensionarii se numesc codasi?
-Deoarece nu cumpara decit de unde e COADA.
***
Uite asa a fost posibil un Stahanov.
Un Ghiorghiu Dej.
Un Ceausescu.
Un Iliescu.
Un Nastase.
Iar ultimul, si cel din urma, Geoana.
***
Uite asa a fost posibil succesul unei Marimar.
Unei Isaure.
Unui Berbecali.
Unei Andree (Sub)Marin.
Un Mircea Radu.
(Monica Columbeanu nu intra la categorie caci le face nervoase pe "doamnele" spalatorese pensionate cu ideea ca uneori si pensionarii se aleg cu felatii)
***
Si a unei Rromanii asa cum e ea acum.

Samstag, 13. Juni 2009

Der Panzer


***
Audi.
Quattro.
Forever...

and now i know...



Incep sa imi lipseasca...lucruri.
De abia traite.
Sentimente.
De mult uitate.
Senzatii.
De mult pierdute.
Oare e posibil sa devii mai nebun decit sint eu?
***
Privesc in fiecare seara geamul lasat intredeschis...
Cu toate ca stiu precis ca nu mai e mult pina va reintra ceva pe acolo...nu ma pot hotari sa am rabdare.
***
E ciudat cum se intersecteaza caile oamenilor in lumea asta.
Traiectoriile vietilor noastre sint imprevizibile, drumurile noastre impredictibile...
E interesant cit curaj iti poate da o raza de lumina, oricit de indepartata, atita timp cit stii ca e a ta, si te asteapta pe tine.
Chiar si Marginea Noptii poate deveni suportabila in conditiile astea...
***
"Build a fire
A thousand miles away
To light my long way home..."

Freitag, 12. Juni 2009

do you dare...?


***
Vei avea curajul?
Sa fii linga mine?
Sa ma tii de mina?
Sa ma privesti in ochi?
Si sa te sprijini de mina mea?
...?
Cind imi va fi bine si voi dori sa impart bucurie...
Cind voi fi furios, si voi raspindii furtuna in jurul meu...
Cind voi reusi, si lumea va fi a mea...
Cind voi ofta privind ochii copilului meu...
Cind ma va dobori din nou viata si eu ma voi ridica...
Cind voi uri lumea si ma voi razbuna pe ea...
Cind imi voi accepta o a doua sansa si ma voi bucura de ea...
Cind voi lupta impotriva sistemului si voi fi dat la o parte din nou...
Cind voi ride, iar intunericul se va lumina un pic...
...dar si cind voi fi la granita noptii, tenebrele dindu-se la o parte din calea lupului din mine...?
***
Do you dare?

Donnerstag, 11. Juni 2009

wandering, wondering,wishing...


***
"Esti acasa acolo unde iti e inima"
***
Am descoperit ca inima mea nu mai e de mult in locul in care sint acum.
Brusc.
Parca s-a ridicat o ceata.
Totdeauna am crezut ca aici e locul meu.
Cindva, am facut si un sacrificiu enorm pentru asta.
Absolut inutil, ca MAJORITATEA SACRIFICIILOR.
***
NU, nu imi mai doresc sa traiesc in acest oras.
Pur si simplu locul acesta mi-a devenit aproape indiferent.
Aproape.
Copilul meu e singura exceptie.
***
Poate ar fi vremea sa realizez ca copilul meu ramine tot al meu, orice ar fi.
Poate ar fi vremea sa realizez ca din aceasta stare nu ma pot scoate decit eu.
Poate ar fi vremea sa realizez ca merit poate si eu ceva de la viata asta.
***
E rau sa nu ai un "acasa".
E si mai rau sa nu realizezi importanta unui "acasa".
Iar cel mai rau e, de fapt, sa nici nu iti dai seama cit esti de inconstient.
De insensibil.
Si de nepasator.
Cu propia persoana si viata ta.
***
La urma urmei, pot fi si cea mai de pe urma fiinta umana.
Sansa unei reabilitari e distribuita egal tuturora...
***
Mda, intradevar vanturile se schimba...
Frate Cenusiu, arata-mi drumul...set me free!

noi, oamenii...


***
Noi, oamenii...
Plini de vicii...
De mandrii...
De greseli si imperfectiuni...
Avem un hobby.
De a-i judeca pe altii.
Eu am gresit cumplit in acest sens.
Si regret.
Sint inca niste greutati atirnate de crucea vietii...
***
E o boala.
Asta e realitatea.
De ce mi-ar pasa cit de rau sau bun e altul?
De ce mi-ar pasa ce drum alege in viata?
De ce ar fi de caderea mea sa imi dau cu parerea daca e corect sau nu ce face?
La urma urmei cu ce sint eu superior cuiva ca sa-l judec?
***
Pot sa ma judec pe mine.
Si cam atit.
Iar ocaziile in care judecata nu imi este favorabila sint multe.
Ingrijorator de multe.
O sa ma ascund in spatele eternei scuze de-a fi om, deci supus greselilor?
O sa ignor ocaziile cind am gresit voit?
O sa trec peste ocaziile cind am facut lucruri rele zicind ca exista motivatie?
O sa ma folosesc de eternele vorbe care sustin ca nu exista nevinovati?
***
De ce nu am curajul sa fac toate astea?
NU sint destul de om?
Sau destul de UMAN?

Mittwoch, 10. Juni 2009

...

video
***
"All this talk of getting old
It's getting me down my love
Like a cat in a bag, waiting to drown
This time I'm comin' down

And I hope you're thinking of me
As you lay down on your side
Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

But I know I'm on a losing streak
'Cause I passed down my old street
And if you wanna show, then just let me know
And I'll sing in your ear again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

'Cause baby, ooh, if heaven calls, I'm coming, too
Just like you said, you leave my life, I'm better off dead

All this talk of getting old
It's getting me down my love
Like a cat in a bag, waiting to drown
This time I'm comin' down

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

'Cause baby, ooh, if heaven calls, I'm coming, too
Just like you said, you leave my life, I'm better off dead

But if you wanna show, just let me know
And I'll sing in your ear again

Now the drugs don't work
They just make you worse
But I know I'll see your face again

Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again
Yeah, I know I'll see your face again

I'm never going down, I'm never coming down
No more, no more, no more, no more, no more
I'm never coming down, I'm never going down
No more, no more, no more, no more, no more..."
***
Of...

Dienstag, 9. Juni 2009

printr-un geam crapat, noaptea...



Aseara a fost luna plina.
Si am lasat geamul deschis.
Un pic doar.
Cit sa intre un pic de aer.
In locul lui , insa, si-a facut loc un pic de magie.
Am ramas surprins, nu am crezut sa mai am parte de asa ceva.
A fost ca o atingere a altei lumi.
La care nici nu mai indraznesc sa visez.
***
Oare binele din viata e asa de putin, asa de scurt, incit cind ne atinge nici nu ne vine sa credem ca nu e decit o greseala?
Asa de putin credem ca meritam incit pur si simplu nu ne vine a crede ca Binele ne-a ales exact pe noi, pentru scurta atingere?
***
Poate a fost un cadou al lunei mele pline.
Poate a fost un cadou al vietii.
Poate e cea mai mare incercare.
***
Nu o sa-l citez pe Tolkien si zicala sa despre timpul care ne-a fost acordat. Dar mi-as dori un pic mai multa magie in viata.
Totdeauna, o data ce ai gustat, o sa vrei mai mult...

Sonntag, 7. Juni 2009

umbland, calatorind....



Pe drum.
Usurel, asa.
Ca o plimbare...
E minunat sa ai sansa sa revizitezi zilele vechi prin prisma unor calatorii noi.
Sa vezi ce au facut timpurile din locuri.
***
Am revazut un loc unde imi petreceam mult timp in studentie. Loc care a fost o mizerie. A fost reparat, dar alti oameni l-au retransformat intr-o mizerie. Interesant insa cum in pofida unei reabilitari, si a unei re-vandalizari, cicatricile lasate de trecerea sufletelor noastre sint inca sapate in piatra locului. Fantomele celor dusi de timpuriu dintre noi inca pot fi vazute pe acolo. A fost un loc unde am fost fericiti. Unde ne-am plins nereusitele. Unde ne-am urlat frustrarile de tinerete. Si unde ne-am marcat reusitele. Un loc al nostru, unde, inca, ne simtim curgerea timpului si a singelui prin vene.
***
Am constatat cu bucurie inflorirea unor oameni.
Si am remarcat trista incremenire a altora.
Am vazut trecerea stapinului-timp peste locuri.
La fel ca si asupra mea.
***
Drumul m-a facut una cu viata mea.
Si inca o va mai face mult timp.
Caci, chiar daca vinturile se schimba, drumul ramine acelasi.
***
O parte a acestui post este dedicata memoriei lui Aurica, Gyiury si Nelu. Odihneasca-va cine trebuie sufletele in pace...

Dienstag, 2. Juni 2009

get ready. everready.




video

"...will you settle for the bull`s run
for the second best of fun, we're turning
for the fire of a handgun
burns brighter than the sun, we're burning..."

***

Te sprijini pe picioare.
Tare si apasat.
Cit sa simti talpile bocancilor intrind usor in pamint.
Usor flexat. Incordat.
Stii ca impactul va fi, ca intotdeauna, cumplit.
Asa e orice impact de gen.
Dar cu toate astea ai certitudinea ca te vei ridica si iti vei urla sfidarea furiei neputincioase care a trecut.
Si vei merge mai departe.
***
Incep sa cred ca sint bolnav.
La cap.
Nu ca ar fi un lucru nou.
Sau inedit, pentru mine.
Dar ca orice om cu un pic de self-respect, am incercat sa cred, pina in ultima clipa ca nu e asa.
Totul, dar totul ma indeamna sa cred ca am o pozitie inadecvata in viata.
De la mersul vertical pina la aroganta cu care trec pe linga napirci si lepre umane.
Probabil si conceptia despre viata e la fel de gresita.
Nu sint destul de cool sa traiesc pe urma diverselor gainarii, nu sint destul de cool sa musc oamenii pe la spate, de frica raspunsului.
Nu sint destul de cool sa imi fie frica de mine. Sau de ceea ce sint.
Imi place ceea ce sint.
Asa cum sint, cu defectele mele in ochii lumii moderne.
Sint clasicul barbat.
Prost.
Maleabil.
Si bine intentionat.
Si, din pacate, curajos.
***
Bocancii se desprind cu greu din pamint.
Lovitura a fost puternica.
Dar nu destul incit sa imi stearga rinjetul si privirea amuzata.
A mai trecut o data peste mine.
Viata.
Si am ramas tot eu. In picioare.
La urmatoarea ocazie, am sa o privesc tot in ochi, cind isi va lua avint.
Cu aceeasi siguranta a celui ce ramine in picioare.
***
"...c'mon, c'mon, bitch, c'mon...run into my knife..."