Web-Stat

Samstag, 31. Januar 2009

Oi!



video


Imi place sa imi traiesc viata.
Sa ies cu prietenii.
Sa discut vrute si nevrute.
Despre oameni.
Despre viata.
Despre natura.
Sa militez pentru ceea ce cred.
Sa privesc in ochii copilului meu si sa imi fac planuri.
Sa ma bucur de mici intimplari.
Sa fac mici bucurii celor dragi.
Sa beau o bere.
Sa visez.
***
Acum ce fac?
Lucrez.
Ca un cetatean model, de la 9 la 6.
Vin acasa.
Si descopar ca nu ma pot gindi decit la servici.
CUM sa fac?
CE sa fac?
Oare inaintez cu asta?
Oare pot jupuii sefii destul de pe munca mea incit sa nu ramin fara?
Oare o sa castig destul?
***
Ce s-a intimplat cu mine?
In asta esuam toti o data cu inrolarea in societate, dupa ce am fost o viata antisociali?
Devenim un fel de nea caisa de la bloc?
Fotbal, bere si tipicul maieu alb transpirat?
Table pe banca blocului si priviri sub fusta vecinei mai tinere?
Priviri invidioase la Loganul vecinului?
Trening Mike?
In momente de lux, cite un pescuit, cu bere la pachet?
Costum de polyetilena?
Pantofi cu ciucurei?
Adidasi Puma?
***
Mai bine mor decit sa se intimple asa ceva.
Prefer sa cheme diriginta ficei mele din nou politia cind merg la sedinta cu parintii, crezind ca am venit sa comit ceva jaf. Hainele camo sint semn de huliganism la intelectualii nostrii pedagogi.
Prefer sa imi sperii clientii cu cerceii si cicatricile mele. Decit sa ii dublez cu un costum Bigotti.
Si totdeauna voi iubii sa aud:
"Uite, draga, asta e tipul de baiat de care mama ti-a zis sa te feresti!"
***
Mai bine viu si injurat. Decit mort si adulat.

same shit...different day...same people





Imi plac oamenii.
Mi-a placut intr-o perioada sa-i observ.
Sa invat despre ei.
Si de la ei.
Dar am observat ca de fapt exista un sablon.
Mai precis doua .
Cu Bullshit.
Sau fara.
95%
5%
***
Initial m-am enervat de persistenta mormanelului animal in purtarea oamenilor din grupa numeroasa.
De la un timp insa a inceput sa ma amuze.
Cu cit cineva e mai de kkt, cu atit incearca mai abitir sa ascunda asta, si totodata se extaziaza tot mai intens de propria stare.
Mai precis, sa stim toti ca sint de kkt.
Dar, nu care cumva sa spunem asta.
E ceva de genul:
"Vaaai, cit de mult, important, miraculos, definitoriu, relevant si definitiv NU esti de kkt, draga. Cine ar putea sa zica asta...?"
Rahatul care-i insoteste nu pute.
Nu te murdareste.
E intotdeauna ok si just.
Chiar daca e kkt.
Iar noi, restul lumii...avem dreptul sacru si chiar datoria civica, morala si religioasa sa pretindem ca nu vedem.
Pentru a nu rani mici vanitati, mari egoisme, definitive ipocrizii ale unor persoane absolut comune, dar cu un singur lucru comun intre ele. De a fi cul. Iar intre kkciosi, ce e mai cul decit kktul?
***
"Nu iti place cum te mint, cara-te! Oricum, eu nu pot decit sa te mint. M-as nega pe mine insami daca nu as face asta. Si o fac de atita timp incit nu am alternativa la asta. Nu imi darim eu castelul de carti de joc pentru nimic si nimeni in lume."
***
"Viata mea e un lung sir de pretexte pentru a-mi satisface egoismul. Stiu asta. Si stiu ca stii asta. Dar as face orice sa nu spui asta cu voce tare. Esti obligat sa te minti singur, e dreptul meu sa cer asta."
***
Toate astea ar trebuii sa ma supere, sa ma faca sa fiu doborit, cazut.
***
Insa.
Am depasit pragul.
Efectiv, ma amuz.
Ati privit vre-o data in ochi un om care va minte, si realizeaza ca-l dispretuiti pentru asta?
N-ar trebuii sa ma amuz. Nu e de ris. Dar o data cu trecerea vremii realizezi ca nu iti ramine chiar nimic alteceva de facut. Si de la un punct in colo, ca intr-un joc de strategie, incepi sa prognostichezi ce vor inventa ca sa incerce sa isi deghizeze mizeria. E amuzant hatisul de piste false sau scuze pe care le introduc. De la un timp incepi sa vezi sabloane chiar si in asta.
***
Haz de necaz, freestyle.
***
Nu imi place Ombladon.
Dar are un singur vers mare.
Mai mare decit multe altele.
"...sint vorbe mari, pe care nu le intelegi."
Iar cei dintre voi care au ascultat piesa precis stiu la ce ma refer.

Donnerstag, 29. Januar 2009

waiting...



Statea.
Cu un calm total necaracteristic.
Uneori ii mai cinta un pic lunii.
Astepta.
Cu ochii pe celalalt mal.
Unde.
Din ceata, uneori aparea zina.
Iar ochii ei alungau ceata si-i dezvaluiau Lumea, de dincolo de marginea noptii.
***
Uneori simti.
E....ceva acolo.
Te intrebi tot timpul ce.
Dar esti absolut sigur ca pina nu ai sa parcurgi partea ta de riu, nu ai sa stii cu certitudine ce.
***
Si maine e o zi.
Iar ceata se va da la o parte.

dis de dimineata...



Unii oameni cred ca purtatul de kkt dis de dimineata e cul.
Nu doar de dimineata.
Ci tot timpul.
Cu cit e omu' mai de kkt, cu atit mai cul, si mai zero.
Unele muieri practica asta doar de amorul artei.
Cind toata lumea stie ca sintem de cacat, de ce sa nu si sfidam cu asta?
***
Problema e ca nu oricine ia in seama.
Unii, ca mine de exemplu mai au si prostul obicei de-a ride de incordari si fitze de gen.
Cum de nu am eu nervi si obligatia de-a suporta tipul asta de gindire cu ovarele si tipica insuficienta hormonala...?
Cum nu inteleg ca totdeauna cineva trebe sa fie futut...?
***
Status de messenger:
"Iubi, cind intrii...da-ti doua palme si iesi!!!"

Dienstag, 27. Januar 2009

play with me...



Am prins otzira de gust de joaca...
Mai mult sau mai putin serios.
Din nou, cine vrea raspunde...
***
Trei lucruri pe care le iubesc:
-Fata mea.
-Arta.
-Rasaritul.
Trei lucruri pe care le urasc:
-Ipocrizia.
-Lipsa sau fuga de raspundere.
-Cool-ism.
Trei lucruri pe care le doresc:
-Raspunsuri.
-Rezultate.
-Reciprocitate.
Trei lucruri pe care le resping:
-Fatarnicie.
-Furie.
-Frica.
Trei lucruri pe care le maninc:
-Carne.
-Paste.
-Pepene.
Trei lucruri pe care nu le diger:
-Dovleac.
-Oregano.
-Racituri.
Trei bauturi pe care le beau:
-Bere.
-Tuica.
-Vodca.
Trei bauturi pe care le arunc:
-Whisky
-Bitter.
-Sampanie.
Trei artisti care imi plac:
-Giger.
-Klimt.
-Celia Calle.
Trei hHartisti pe care nu-i suport:
-Sabin Balasa.
-Picasso.
-Stefan Jager.
Trei firme de haine care le port:
-Levi's
-Adidas.
-Harley Davidson.
Trei firme de haine pe care nu le port:
-Nike.
-Kenvelo
-Tommy Hilfiger.
Trei lucruri pe care le pastrez:
-Amintirile.
-Cicatricile.
-Greselile.
Trei lucruri pe care le arunc:
-"Prietenii".
-Banii.
-Pretentiile.
***
Trei e o cifra magica.
Wanna play with it....?

poate, acolo departe, ca o parere...



...brusc, padurea se termina.
Un riu rece o marginea, cu malul opus in ceata zorilor.
Se tavali un pic in apa, sa scape de "parfumul" cerbului.
Mirosi.
Prelung.
Cu cit o facea mai mult, cu atit i-se facea frica mai tare.
Caci simtea mirosul Lumii.
Ceea ce insemna ca Poarta era aproape.
***
Ultima experienta cu Poarta o resimtea inca si acum.
De cite ori isi privea cicatricile din suflet.
Se lasase pacalit ca un pui fara experienta, de o faptura efemera, cu dorinte efemere, de propriile dorinte legate de a transforma efemerul in durabil.
Esecurile lasa cele mai urite cicatrici.
Dar locul lor e acolo, ca sa aminteasca de greseli.
Caci nu invatam decit din durere.
***
Ceata se risipi putin...
Deslusi o zina acolo, care ii zambea, iar ochii ei erau in ton cu zambetul.
Se aseza pe coada.
Intermitent, zina era acolo.
Chiar si mirosul ii spunea asta.
Iar ceata o dezvaluia, din cind in cind.
***
Trei metrii de apa.
Putin adinca.
Poate cei mai greu de trecut 3 metrii din viata lui.
***
Amindoi erau constienti ca trebuie sa paseasca.
Ea se temea de fiara.
El se temea de demon.
Asteptau.
Ceva ce au asteptat o viata.
Ce putea fi doar o parere.
Sau un destin.
***
Daca vor pasi sau nu...doar ceata si riul vor putea spune.
Natura e tacuta.
Inca.
***
"In viata fiecaruia dintre noi exista un 'poate fi'
Depinde doar de noi sa-i dam o sansa sau sa i-o refuzam.
Multe lucruri nu ni-se intimpla din cauza neglijentei noastre in ce priveste observarea si recunoasterea posibilitatilor, a sansei.
Personal, daca as fi intrebat unde as vrea sa fiu, as raspunde asa: In rai, pentru clima. In iad, pentru societate."

video

eu si ceasca de cafea...


Ca in orice dimineata, incerc sa imi absorb portia de cofeina, necesara pentru atingerea unei tensiuni arteriale adecvate unui om viu.
Trecerea dintre lumea viselor si cea a lipsei viselor nu e intotdeauna usoara.
O data cu reusita, vine si intelegerea a ceea ce se intimpla cotidian in lumea asta, conform stirilor.
Sau mai bine zis, a ceea ce se considera a fi stiri.
***
Incerc sa nu ma gindesc la ce va urma peste o ora, cind voi reintra in eternul joc de-a hotii-si-vardistii cu eterna haita de clienti pusi pe comentat, absolut destructivi cu lucrurile lor, si hotariti sa incerce varianta in care altcineva le plateste stupizenia, sau macar accepta ca plata greselilor trebe suportata de altii.Tipicul client cu masina mult peste posibilitatile lui, mirat ca nu poate obtine costuri de intretinere minore la ea. Si si mai mirat ca nimeni nu il intelege ca e sarac si totusi trebuie sa se plimbe cu un A8, ca doar a tinut o familie pe foame ca sa si-l poata permite, doar-doar confunda cineva un vanzator de morcovi, imbracat in trening Mike, Adibas sau Roebek cu vre-un director de multinationala. Ca ei sint romani. Si n-au stiut. Uneori e de-a dreptul amuzant cit de destepti ne dam, ca si popor, cind e vorba sa primim, si cit de prosti ne dam, cind e vorba sa platim. Daca romanul are centura neagra la ceva, apoi are la inventat pretexte, scuze si a mima necunostiinta de cauza. Si mai avem o boala, ca natiune. Ne aruncam, incercind sa rezolvam totul cu tupeu, si ulterior dam vina pe nestiinta mimata prost. Ciudat e ca dupa atita timp, ne asteptam ca lumea sa ne creada, si ne enervam-suparam foarte, cind singurul raspuns e tipicul hohot de ris.
***
Romane!
Cind te trezesti, da-ti singur doua palme si un cap in gura.
Sa ajungi inapoi cu picioarele pe pamint.
Ca altii nu te vor ierta.
Te vor fute.
Iti vor lua banii.
Si se vor amuza copios de incercarile tale de-a parea rechin cind de fapt esti un pechinez cufurit, al carui latrat seamana cel mult cu ciripitul vrabiei. Nu seamana nici pe departe macar cu bashina leului, dar mai cu ragetul sau.
Este o vorba din batrini care zice, la un mod simplu si pe intelesul tuturor:
"Cand maninci cacat, sa taci!"

Montag, 26. Januar 2009

de fapt, asa de simplu...



E simplu.
Asa de simplu...
Traim printre oameni.
Omul nu e facut sa traiasca singur.
E un animal social.
Cei ce nu sint asa, devin alienati, ca mine.
Inevitabil, intotdeauna ne indragostim.
Unii mai greu, altii mai usor, dar o facem.
Absolut toti.
O data cu asta insa, vine si uitarea.
Uitam o gramada de lucruri in acele momente.
Primul si cel mai important lucru e ca ne uitam instinctul de conservare.
Oricine am fi, si oricit de duri si nesimtitori, atunci sintem fragili. Vulnerabili.
Uitam ca toate lucrurile in lumea asta sint ciclice.merg de la punctul A pina la punctul B.
Cu suisuri sau alunecari in abis.
Indiferent.
Intotdeauna de la A la B.
Si, nu mai putin important, ca trecerea de la A la B poate fi cu viteza diferita la oameni diferiti. Si deobicei e.
De fapt, cind ne despartim de cineva, acuzam partenerul, cind de fapt ar trebuii sa acuzam viteza decurgerii lucrurilor. Inevitabilitatea lor nu o putem acuza. Pur si simplu exista. Si, aidoma timpului, nu-i pasa de noi.
Important e ce ramine dupa ce tot a trecut.
Uneori nu ramine nimic.
Oamenii vin si pleaca.
Alteori ramine ura. E sportul favorit al omului, caci ii mascheaza lipsa de activitate constructiva.
Rareori ramine prietenia. Asa se nasc familiile fericite. Si rare.
***
Am scris cele de mai sus presupunind ca intre doi oameni exista acel strop de magie a vietii, numit Dragoste.
Din pacate unii o mimeaza la perfectie, si uneori nu din dorinta de-a profita, ci pentru a-si masca propria neputinta emotionala si lipsa de curaj.
Unii insa o mimeaza premeditat.
Cele mai des intalnite motive in ziua de azi sint cele financiare. Nu de geaba se zice ca banii sint ochiul dracului. O data ce descoperi asta, descoperi de fapt dimensiunile microscopice ale lor, ca oameni, si observi lipsa de sens in a riposta.
Mai exista insa o specie de om. Cei ce mimeaza dragostea din pura dorinta de a umili sau a rani ulterior. E genul de om care nu poate traii daca nu raneste cu ceva pe cei din jur. I-o cere propria dorinta de afirmare. Iar cum de obicei genul asta de om nu se poate afirma altfel...
***
Un lucru e cert.
A inspre B.
Totul se naste si moare.

Sonntag, 25. Januar 2009

noi...



Noi.
Oamenii.
Proveniti dintr-o celula nebuna.
Acum mii de ani.
Sau.
Tot noi.
Oamenii.
Proveniti din lutul investit cu suflet de un demiurg plictisit.
***
Ce sintem?
Daca sintem o intimplare a naturii, o gluma, sa zic asa, e o gluma proasta si cu efecte total destructive in timp.
Probabil exista o multime de celule nebune in natura, dar, de obicei e o treaba ce se auto-regleaza. Nu auto-agraveaza.
Cit de plictisit poate fi un demiurg?
Poate fi plictisit?
Creeatia unui demiurg se presupune ca are o motivatie.
Joaca de-a un-pic-de-nisip-un-pic-de-apa-un-pic-de-kkt a demiurgului nostru pare mai mult o rautate intentionata.
Nicidecum un act de creeatie intru mantuire sau glorie.
Ce nevoie ai sa creezi si un rai?
E nevoie neaparata de recompensa pentru fapte bune?
Dupa ultimele lucruri aflate de mine, faci fapte bune de dragul lor. Nu de dragul rasplatii. Fie ea si in viata de apoi.
Un Iad? Ca sa se consoleze prostimea cu ideea ca cineva ii va razbuna cindva si pe ei? Te razbuni singuri. E treaba lui Dumnezeu sa-i trieze dupa.
***
In ambele variante, daca gindim mai profund si privim din afara, chiar nu avem nici un rost, ca indivizi. Tot ce realizam e important doar daca impartasesti punctul nostru de vedere asupra lumii si faptelor. Atit.
Ne nastem din nimic, sau dintr-un impuls sexual. Ceea ce uneori e mai putin decit nimic.
Traim dupa percepte meschine si marunte.
Devoram tot, de-a valma. Inclusiv alti oameni.
Murim singuri.
Prin "maretele" fapte, devenim tot mai tare o boala a planetei. Nu o minune a ei. Termite. Ce devoreaza tot. Si pleaca mai departe.
***
Oare sintem o nebunie de neremediat pentru natura? Caci actionam ca AIDS la nivel planetar.
Oare sintem incercarea demiurgului de-a creea raul, in stare cit mai pura, auto-perfectionabila? Iar Iadul l-a creeat pentru specimenele reusite, colectibile? Sa nu uitam niciodata, raul se autodistruge aproape in totdeauna, pina la urma. And no, it gives you no cookies...
***
Ptiu doamne, ce face din mine o duminica seara de plictiseala...

Donnerstag, 22. Januar 2009

de dragul de-a vorbi prostii...



Incep sa cred ca m-a ajuns.
Varsta.
Nervii.
Stressul.
Scarba.
Nu imi vine usor sa ma dau batut.
Toata viata am crezut ca lucrurile se rezolva.
De la sine.
Pina la urma.
Big mistake.
***
Lucrurile nu se rezolva.
Se agraveaza.
In acest mod, in 20 de ani, oamenii nu vor mai avea curajul de a avea prieteni.
Nu vor mai fi copii.
Din cauza fricii oamenilor de-a se increde in alti oameni.
De frica sa nu fie folositi.
Santajati.
Umiliti.
Ne vom transforma in entitati vorbitoare, dar necuvintatoare.
***
Unde e privirea limpede?
Unde e cuvintul ferm?
Unde e curajul?
Unde e raspunderea?
***
Oameni.
Hai sa incercam macar o zi pe saptamina sa fim prietenosi.
Sinceri.
Onesti.
Neinteresati.
Sa facem ceva bun doar pentru ca si noua ne-a facut vre-o data cineva ceva bun.
***
Sint un romantic incurabil.
Stiu cit se poate de bine ca asta nu se va intimpla niciodata.
De fapt nimeni nu mai are curajul sa lase garda jos.
Din cauza faptului ca omul zilei de azi e un mister chiar si pentru el insisi.
Dar mai pentru ceilalti.
Si e normal, caci oamenii stiu ca surprizele sint mai intotdeauna rele.
***
Si, cu toate astea...
Eu voi mai incerca in continuare.
Stiu ca sint putini cei care merita.
Dar o viata voi mai incerca sa tot gasesc oameni de pus pe lista celor buni.
***
Mie nu imi face placere sa fac rau.
Unora le face, si o practica ca pe un sport.
Am momente in care sint teribil de speriat ca viata ma va face si pe mine, pina la urma, asa.
Acum ceva posturi am facut un fel de Tag.
Am uitat sa pun al sase-lea rind la "ce as da...".
"As prefera sa imi dau viata decit sa ajung sa imi fie rusine cu mine."

nu putea lipsi...



Nu putea fi o zi care sa treaca fara nici un ...fara nici o faza tipica unora.
As fi foarte curios ce e in sufletul oamenilor care te mint sau sint ipocriti pe fata, cind citesc in ochii tai ca stii cum stau lucrurile.
Ca in ochii tai scrie ca te tavalesti de ris in interiorul tau...
Privind cum continua, in inertie, incercind sa te sau sa se autoconvinga ca e asa cum zic ei.
Oare cit de mult te poti fute singur, si cita placere poti avea in asta?
E oare placut ca oamenii din jur sa stie ca esti un jegos, nu de orice fel, ci genul care se si complace in auto-fuck?
Oare e vre-un orgasm mitic si ascuns, pastrat pentru initiatii ipocriziei, sa vezi dispretul in ochii oamenilor?
Sa iti simti propriul miros de rahat?
Sau gustul materiei maro in gura cind debitezi diverse mizerii?
***
Pur si simplu nici macar nu am putut fi ironic.
M-a apucat risul.
Un ris sincer, ca dupa un banc bun, de om fericit.
Maaaare e gradina lui dumnezeu!
Si dupa aceea m-a apucat un pic de tristete.
Cum decad oamenii...
Sau nu decad.
Poate a fost intotdeauna asa.
Iar eu nu am vazut asta.
Si constat ca aceasta concluzie nu ma face de loc mai fericit...

Mittwoch, 21. Januar 2009

romancele e siechsoase. si romanul, ca nu doar femeile...



Am citit astazi seara o chestie reala.
"Sexul vinde."
Deci, cum romanul vrea sa se vinde, ia aminte la asta.
Toata lumea se foloseste de siechs.
Vezi asta in toate industriile.
E-mag, magazin online de IT, promoveaza reclame in care o minune de muiere se holbeaza orgasmic la un hard-disk de exemplu.Nu imi pot inchipuii de ce ar face asta in mod normal o femeie frumoasa decit daca e nitel perversa si isi inchipuie cam citi Gb de pornoshaguri ar incape acolo.
Majoritatea magazinelor de Tuning Auto promoveaza reclame cu superpitzipoance pozind cracanate in fata unor jante, de exemplu. Nu imi inchipui de ce o femeie frumoasa s-ar...cracana in fata unei roti.Exista si varianta cu demoazela in pozitie doggy pe capota masinii.Personal i-as rupe falcile oricarei pitzi care s-ar urca cu genunchii pe capota masinii mele, la vre-o expozitie de gen.Chiar am avut un caz de gen, nu pot sa zic ca fata nu era bine intentionata, a vrut sa isi faca meseria sa avem si noi poze de cartier cu masina, lucru care ne lasa rece, masina ne fiind decit ptr cunoscatori, iar noi prea putin curiosi daca ea e rosie in git.Dar era siechsoasa.Sau macar asa imbracata.Siechsos.
In facultate ma amuzam in timpul mesei de numele sfintilor ortodocsi de pe calendarul gazdei mele.Acuma folosesc in scop de amuzament haifaiv(haisictir).Acolo sa vezi rromance siechsoase.Parca e campionatul local sau regional de buci la vedere si buze tuguiate ierotico-siechsos.Acolo insa vedem cit de siechsi e si berbantul rroman.Dar cele mai siechsoase acolo sint uneori Nickname-urile.
Am intilnit chiar si in viatza de zi cu zi persoane siechsoase.
O data, o domnisoara a vrut sa o vad pe webcam.Dar m-a prevenit inainte: "Tu, sa nu te sperii...EU SINT SIECHSOASA!!!" Uai. M-am agatat bine de birou. Caci daca mi-a zis asta,m-am astepta sa vad un siechs enorm.Care sa depaseasca granita virtualului. Si, stiti voi, fierea mea e sensibila la mirosuri tari.
Intr-un cuvint.
Sau mai multe.
Siechsul bate viata.
Filmul il asculta cu urechea.
Chuck Norris e depasit.
Iar J.P.Morgan trebe sa ia lectii de comert de la el.
Nu mai vorbim de Donald Trump.
Siechsul rromanului bate tot.
Chiar si rromanul.
Si cred ca se bate si singur.

let's play


Hai se ne jucam.
Un joc.
Se numeste...
"...ce as da, ca sa..."
5 rinduri.
Nu tag-ui pe nimeni.
Scriu doar cei ce vor.
Dar ii rog sa anunte aici.
***
As arunca 50 de bani in mormintul lui Iliescu. Adica as da suma asta ca sa-l vad rece.
***
As da o zi din viata mea ca oamenii sa redevina oameni.
***
As da o floare, ca sa obtin un zambet.
***
As da mult din timpul meu, ca Rromania sa se orienteze spre Vest.Nu spre Est.
***
As da orice ca sa imi pot continua viata ALATURI de copilul meu.

***
"...pe ce nu dau 2 lei."
Tot 5 rinduri.
***
Nu dau 2 lei pe ipocriti.
***
Nu dau 2 lei pe politica romaneasca.
***
Nu dau 2 lei pe pretentiile bisericii de-a reprezenta credinta.
***
Nu dau 2 lei pe promisiuni false.
***
Nu dau 2 lei pe oamenii cul.

***
Will someone come out and play?

Lenin. No, not Lennon.



21 ianuarie 1924.
Vladimir (Sif)Ilici Ulianov, aka Lenin se duce la cei drepti.Mai precis la cei stingi.
Ma intreb si acum.
Oare a crezut ceea ce a propavaduit?
Parerea mea e ca a fost doar alt individ bantuit de nevoia de putere si dominatie.
Intimplator, asta a avut sansa sa isi faca piticii pe spatele nostru al tuturor, cu influente majore chiar si peste generatii.
Gorki afirma sus si tare, intr-o carte de-a lui ca la Lenin totul se invartea in jurul "marketingului", nu in jurul adevarului Marxist.
***
Sa nu uitam ca fara Lenin nu ar fi existat Stalin.
La fel cum fara Iliescu nu ar fi existat Basescu.
Cu toate implicatiile.
***
Deci, cu riscul de-a ma repeta, Lenin. Nu Lennon.

deci,nu pot sa cred...


...deci, intr-un cuvint, nu pot sa cred.
Barrack Obama, in comics-ul cu SpiderMan.
Editia 14 ianuarie 2009.
Nu ca nu pot crede ceea ce vad, dar imi inchipui cu greu ca Marvel a introdus asta fara permisiune.
Daca a aparut in comicsuri...
Ne putem astepta rapid la un album de hip-hop pe MTV semnat cu pseudonimul O'Bama, sau Barrackman, si cu titlul "how i fucked america" sau "gangstas in the white house".
Ne putem astepta rapid la o america pro-araba.
La o america si mai pro-sionista decit e.
La o america pro-oricine-se-razboieste-pentru-economia-ei.
***
Poate nu e asa de rau ca e in comics-ul ala, de fapt.Cam potriveste acolo.Caci mai multa incredere nu imi provoaca.Trebuiau sa-i dea si un nume de supererou.Niggaman ar fi mers.You know, ca si Superman, Batman, etc.
Daca primul presedinte-cartoon e negru, poate urmatorul va fi The Amazing Hulk. Care e verde.

time to...




video

Am povestit.
Mi-am adus aminte.
Am comentat.
Am constatat.
Am regretat.
N-am regretat.
M-am jucat in praf.
Am ris de mine.
Sau de viata.
Si uneori de moarte.
***
Ok.
All good by now.
***
Dar poate e vremea sa o iau din nou din loc.
Stagnarea inseamna moarte.
Moartea gindurilor.
Moartea inteligentei.
Si moartea sufletului.
Asa ca, sus si umbla!
Vremea ezitarilor si a pauzelor incepe sa cam treaca.
Timpul nu ne iarta pe nicicare.
***
Dead man walking.
Uneori mortii nu se duc de tot.
Ramin printre noi, sustinuti intre viata si moarte de spiritele ancestorilor.
Refuza pacea, preferind sa dovedeasca ca au invins tot.
Si ca inca sint capabili de a purta invelisul uman in lupta contra vietii.
***
Cum spun Maori, in celebra lor Haka:
"Voi face soarele sa rasara din nou!"
***
"And still the days are passing by
now I realize, still I've got the time of my life..."

Dienstag, 20. Januar 2009

am ridicat privirea...



...si l-am vazut.
Lung, fara sfarsit, inaintea mea.
Drumul.
Prin desert si padure.
Prin munte si ghetari.
Prin viata.
A fost singura data cind cred ca am avut o privire in avans a sa.
***
"Maybe there's somewhere I can go
Where there's sunshine and the wind won't blow..."
***
Atunci am realizat brusc ca are doar doua constante.
Vremea mohorita.
Si vintul intotdeauna din fata.
***
Si tot atunci am simtit lupul revenind la viata.
Strigoiul vesnic al familiei mele a aparut din tenebre pentru a-si ajuta urmasul sa invinga viata.
I-am simtit violenta si incrincenarea primara punind stapinire pe mine.
Singele amestecindu-se.
***
Tot atunci am vazut prima data adevarata fata a lunii.
Am simtit ca pentru eternii drumeti si lupi e singurul prieten de-a lungul drumului.
Indiferent pe unde trece el.
***
Mult timp nu am realizat.
Dar poate ii datorez multumiri diavolului.
Oricum o iau, si datorita lui sint unde sint.
Dar mai presus de asta, sint cum sint.
Nu poate fi vorba de intelegere.
Dar de acceptare a unor fapte poate fi vorba.
Caci lupii nu se pleaca in fata nimanui.
***
Oricit de greu mi-e sa recunosc...
Nu as mai putea fi eu daca nu as fi pe acest drum.
Nu as mai putea fi mandru.
Nu as mai putea fi hotarit.
Si nu in ultimul rind, nu as mai putea fi crud.
Nici cu altii.
Dar in primul rind, nici cu mine.

video

Montag, 19. Januar 2009

si nu o sa mai pot sa...



Ingerul negru ti-a zambit.
Si ti-a intins o mina.
Ti-a spus ca poti zbura.
Ca poti fi aidoma lui.
Si l-ai crezut.
Cind ai facut pasul in gol, ti-a dat drumul.
A fost orgasmul sau.
Caci, ca orice inger, e incapabil de a-l avea altfel.
Orice obiect de care te agatai se transforma in fum.
Si caderea se accelera continuu...
***
As if you thought the rain could wash away the day
And could heal you
Not for a second did I believe it
Not for a minute did I believe that...
***
Si toata linistea din jur...
Doar caderea.
Nici macar propriile urlete nu se mai aud.
Abisul inghite orice sunet.
Caci sunetul inseamna viata.
***
Priveam de sus.
Incapabil sa intervin.
Legat de maini.
Cum caderea te transforma intr-o faptura a lui.
A abisului.
Nu m-am mirat.
Era prea tirziu sa incerc sa te prind.
Nici nu cred ca as mai fi vrut sa incerc.
Stiam ca in momentul in care ai intins mina inspre inger, te-am pierdut.
Atingerea ingerilor nu e pentru oamenii prea slabi cu propriile dorinte.
Caci ei daca simt ca te pot devora, o fac.
***
Oamenii se pierd.
Cad.
Iar cind o fac, o fac definitiv.
Caderea e intotdeauna accelerata de autojustificarile primului pas.
Interesant este ca majoritatea nu au impresia ca cad, la inceput.
Au impresia ca zboara.
***
Diavolul e intotdeauna acolo.
Insa nu are nevoie sa vineze.
Cei slabi se ofera singuri coltilor lui.
Iar risul lui te urmareste o viata, pina in mormint.




video

o sa...



O sa trec pe aceleasi strazi.
Pe care treceam odata impreuna.
O sa intru in acelasi vechi bar.
Chiar o sa beau o bere.
Si o sa incerc sa stau la aceeasi masa.
O sa ma plimb in acelasi parc.
Si o sa stau pe aceeasi banca.
O sa privesc aceeasi copaci.
Si o sa privesc aceleasi stele, daca vremea va tine cu mine.
***
Oare o sa regasesc acolo o bucata din ceea ce ai fost o data?
***
O sa incerc sa imi aduc aminte de visele mele.
De dorintele mele.
De ceea ce m-a facut ceea ce sint.
Si cui datorez asta.
***
O sa imi aduc aminte de ce ai fost atunci?
Fara sa ma gindesc la ce ai devenit acum?
O sa imi aduc aminte de ce am fost atunci?
Fara sa ma gindesc ce am fost silit sa devin?
***
Pe drumurile pe care mergem pierdem bucati din noi.
Din suflet.
Din EU.
Le inlocuim cu ce gasim cazut la marginea drumului, pierdut de altii, sau regasit in noi.
Drumul care strabate Marginea Noptii.
***
Caderea in abis e un lucru asa de tacut....

video

*
Clipul e pus doar orientativ, pentru melodie...a se asculta, neaparat, in timpul lecturii.Imaginea nu conteaza.

*zicind, facind...



Scriu.
Diverse.
Nu pe placul tuturor.
De fapt, e greu de acceptat ca exista o zona de penumbra a existentei noastre.
Chiar una de umbra totala.
Populata cu demoni. Sau pitici. Sau ce or fi, depinde de la om la om.
Trebuie sa ii lasi sa iasa. Asta ca sa nu te inghita cu totul.
***
Nu pot scrie despre fluturii calcati in picioare de altii ca ar fi vii si inca zboara fericiti. I-am vazut deja. Striviti. Morti. Gri, plini de noroi.
Nu pot povesti despre albastrul cerului, daca de unde il privesc eu, e mereu gri.
Cine nu vrea sa isi priveasca propria (macar)penumbra, nu are motive sa citeasca.
***
Desigur, si mie mi-ar place ca mintea mea sa nu mai secreteze puroi. Insa va continua sa o faca pina ceva o va lecuii.Daca mi-e dat sa fac asta pina mor, la urma urmei nu va dovedi decit ca am dreptate.Si ca lumea e o mare zona la marginea noptii, peste care viata asterne filtre roz, de frica sa nu isi piarda clientii.
***
Mi-ar place sa am o rezolvare simpla.Ca de exemplu varianta de-a fi ucis cu o sticla de cola.Din pacate incercari de gen ar atrage prea multe sperante, si dezamagiri o data cu ele.Caci prefer sa nu ma expun.Viata mi-a dovedit ca ne facem rau doar in masura in care ne expunem.
***
Precizare:
As dori ca cei ce doresc sa citeasca in continuare acest blog, sa o scrie loud&clear aici. La urma urmei scriu pentru mine, nu doresc sa invat pe nimeni nimic, si nici sa enervez pe nimeni. Si nici nu ar fi drept. Unele le-am luat drept un compliment adresat mintii mele bolnave, in felul meu.Boala mintii mele e un fel de daltonism intelectual, care ignora total roz-ul filtrelor asternute de viata. Imi urla creierul, poate. Si pina acuma nu am constientizat.Tot ce se poate.
Ma tem ca voi muta tot pe private. Nu cer nimanui sa ma citeasca. Si nici nu astept asta. Fiecare ne avem portia de iad, si ma tem ca nu o dorim si pe a altuia. Iadul fiecaruia e ceva personal, la fel ca si sexul, sau emotiile.
***
Aceasta nu a fost o postare. Ci doar o explicatie, un fel de "don't try this at home". Imi cer scuze daca am lezat mintea cuiva.Si DA, e un...fel de raspuns la un blog al cuiva. Caruia tin sa-i multumesc pe aceasta cale. Cit traiesti, inveti. Chiar despre tine. Si o data cu a invata, vine si a intreba. A TE intreba. Iar asta te duce uneori pe calea cea buna..

Sonntag, 18. Januar 2009

a quiet night



O seara ciudata in padurea De La Marginea Noptii.
Liniste.
Pustiu.
Lupul se ghemuii linga un tufis, in ideea de a-si permite un pic de somn, profitind de pustiul din jur.
Adormi.
***
Isi visa padurea.
Inflorind, primavara.
Totul inmugurind in jur.
Tot plin de verde.
Se visa ca in vremurile bune, alaturi de haita sa.
***
Paralel:
In aceeasi seara, un cerb mergea prin aceeasi padure.
In cautare de hrana.
Si foarte mirat de liniste si lipsa pradatorilor.
" A naibii padure, al naibii an, a naibii iarna.
Sa nu gasesti nici un pic de hrana mai buna niciunde...
Hopa!
A ce miroase?
E un lup pe aici undeva..."
Il vazu dormind pasnic linga tufis.
"Oooo, bandit nesatul ce esti!
Ia sa te calc eu un pic, daca tot dormi!
...ba nu!
La cite mi-ai facut tu, de cite ori m-ai fugarit, de cite ori mi-ai speriat caprioarele cind aveam si eu chef de oaresce, e prea simplu.Las' ca iti dau eu tie!"
Se furisa linga lup.
Ridica coada.
Si se baliga indelung pe lup.
"Hopa! Simt miros de urs! I'm outta here!"
Si pleca.
***
Dintr-o data lupul simti si un pic de caldura tipica primaverii din visul sau.
Hoinarii mai departe.
Privi puii hirjonindu-se.
Natura trezindu-se la viata.
Si plimbandu-se, gasi, intr-o poiana minunata un batrin.
Solemn, cu o fata nu tocmai binevoitoare.
Si aureola in jurul capului.
Intelese ca era Cel Suprem.
***
Paralela doi:
Un urs hoinarea amarit prin padure.
Infometat.
Iepurii erau prea mici si iuti pentru foamea lui.
Caprioarele prea greu de prins pentru lenea lui.
"A naibii ursoaica, sa ma scoata sambata seara la cumparaturi..." se gindea el.
Simti mirosul cerbului, si minat de speranta intr-un noroc chior, se indrepta spre sursa.
Apuca doar sa vada cerbul fugind, de la distanta.
Minat de inertie, mai facu citiva pasi.
Si vazu lupul adormit.
"Bingo!" ,isi zise!
Dar mai facu doi pasi si fu izbit de mirosul cald al baligii de cerb.
"Iex! Pfui! Bleah! Mai bine cu mina goala decit cu mincare proasta si care mai si miroase a rahat. Prefer sa ma certe ursoaica ca nu am adus nimic decit sa zica ca imi bat joc de ea!"
Si pleca.
***
Se apropie de batrin...
"My God, i wish something for myself...!
Like what, Billy?
...my name is Bob, my Lord.
Listen , boy, IT DOESEN'T MATTER WHAT YOUR FUCKING NAME IS! I'm here ONLY for my pleasure, NOT for your fuckin' dreams! Wake the fuck up!"
***
Nu toti cei care incearca sa te bage in rahat iti fac neaparat un rau.
Iar nici pe departe cei care incearca sa te scoata din rahat nu iti doresc binele.
***
Se trezii.
Frig in jur.
Si miros puternic.
"Brrrr!
Frig, foame...
Mai si miros a rahat?!?"
***
Remember...
Cind visezi frumos, intotdeauna adu-ti aminte ca te vei trezii inapoi in rahatul de unde ai plecat!

Samstag, 17. Januar 2009

a night after...the morning after



Am ajuns sa imi iubesc bucatica mea de Iad inghetat.
Asa cum e ea, cu ce se intimpla in ea.
Si am ajuns la concluzia ca locul pe care il consideram odinioara micul meu Rai e de doua ori mai rau.
Nu a fost asa.
A devenit.
Prin forta facturilor emise de viata.
Oarecum, nu spre totala mea surpriza, am ajuns sa-i compatimesc pe cei implicati, deoarece sint destul de prost inca pentru a face asta.Dar, intr-un final, ma pot considera norocos ca m-am fript destul de tare pentru a nu ma mai implica.
Mortii cu mortii.
Vii cu vii.
***
Intr-adevar, in orice lucru rau, se dovedeste a fi, pina la urma, si un pic de bine.
Una din rarele ocazii cind e si pentru mine.
Si sper, pentru binele altora, sa inteleaga ca doua Iaduri inseamna un Iad prea mult.
Desi ceea ce cauti, sub numele de Rai, poate fi doar o alta fata a Iadului.
Si nimeni nu e de vina ca ai ales sa ajungi acolo.
Caci fiecare isi face alegerile singur.

oh da, poporul ales...



Israel.
Poporul ales.
Ales de cine?
De dumnezeu?
Atunci dumnezeul lor nu e tot acelasi cu al nostru.
***
Personal, nu am nimic cu evreii.
Am prieteni evrei.
Cunostinte, colegi sau parteneri de afaceri evrei.
Sint ok si ca toti oamenii.
Luati ca persoane, separat.
Din pacate poporul evreu nu poate fi luat la singular, adica ca persoane.
Fiecare celula a unui nebun e perfect normala.
Dar luat ca un tot e sinistru.
***
E inutil sa insir aici o istorie a celor cauzate de acest popor ipocrit si manipulator de-a lungul istoriei.
Stim toti, din cartile de istorie cum sta treaba.
***
Ma scarbeste toata faza cu fasia gaza.
Cumplit.
Asta dupa tot spectacolul tras de par al holocaustului.
Faza la care mai era putin si cereau despagubiri si Laponiei, pe motiv ca un lapon ar fi injurat un evreu in cel de-al doi-lea razboi mondial.
In orice caz, par sa fi invatat multe de la nazisti.
Forta legitimizeaza posesia?
Cum ar fi daca populatia indo-europeana ar reclama posesia Indiei, pe motiv ca se trage de acolo?
***
Incep sa cred din nou ca singurii care au stiut sa se descurce cu sionistii au fost romanii.

privind de sus



Se uita.
De sus.
Ca in atitea alte dati.
La drum.
Ciudat, disparuse interesul pentru vinatoare.
Diverse fapturi traversau drumul.
Circulau pe el.
Dar tentatia trecuse.
Nevoia de a prada nu mai era acolo.
Se uita cu dezinteres la activitatea de sub el.
Privea detasat lumea.
Si problemele ei.
Era o carte pe care nu mai prea avea de gind sa o deschida.
Oare...nu e mai bine sa circule PE LINGA drum?
In liniste, doar cu el insusi?
Gindurile pot fi un tovaras mult mai placut de drum decit vinatoarea.

Freitag, 16. Januar 2009

morning after



Alta dimineata.
Ar fi o dimineata normala, altfel.
Daca nu ar fi dimineata in care am constientizat ca viata se razbuna.
Nu, nu pe mine.
Pe mine s-a razbunat deja.
***
Constat inca o data ca viata e o curva, un demon.
Care-i tenteaza pe cei dominati de defectele lor.
Doar ca sa-i doboare ulterior.
Se zice ca intotdeauna exista o nota de plata.
Si pe zi ce trece constat ca e real.
Ar trebuii sa ma bucur ca inca o data am avut dreptate.
Ca lucrurile se intimpla exact asa cum am zis ca se vor intimpla.
Constat insa, cu mirare, ca imi e pur si simplu indiferent.
Nu imi pasa-nu am resentimente, deci nici satisfactii.
Ceea ce nu e neaparat bine.
Caci nepasarea ne omoara, de fapt.
Pur si simplu nu vreau sa aud lamentarile celor doboriti.
Am reusit sa depasesc momentul rau in care asta mi-ar fi produs o meschina satisfactie.
Fiecare isi are propriile alegeri.
Care, o data facute, te obliga.
Independent de vointa ta, sau de constientizarea greselilor.
Unele nu se mai intorc.
Nu poti omori un om de doua ori.
***
Oare e libertate, detasare sau usurare ceea ce simt?
Libertate fata de trecut?
Detasare fata de problemele autocreeate ale altora?
Usurare fata de propria constiinta, in ideea ca nu mai urasc pe nimeni?
Orice ar fi, are un gust amar...
***
Oare nu imi place ca intr-un final, am reusit sa ma detasez, sa fiu liber, iar constiinta mea sa fie usor de purtat?
Daca e asa, chiar sint doar un prost care rosteste vorbe mari...

Mittwoch, 14. Januar 2009

o seara interesanta...



Inca o seara dupa job.
Dupa stress.
Nervi.
Oboseala.
***
Cind era in pericol de a fi la fel de terna, seara aceasta a facut un artificiu.
A pus pe cineva sa imi adreseze o intrebare interesanta.
Printre alte subiecte de discutie.
***
Daca am regrete.
***
E o intrebare la care nu am avut pina acum curajul sa imi raspund absolut sincer nici macar mie.
Dar am sa incerc sa o fac acum.
***
Ca orice om, am facut multe lucruri in anii de cind sint pe lume.
Unele bune.
Altele rele.
Unele cu scop.
Altele din inertie.
Iar altele neintentionat.
***
In principiu, ma straduiesc sa nu am regrete.
Caci regretele sint izvorite in marea majoritate din nereusite si ura.
Desigur, nu toate.
Regret ca nu pot fi linga copilul meu.
Un regret intens al meu este ca nu am reusit sa fiu destept cind a trebuit, in loc de dornic de minuni si magie.
Alt regret a fost ca aparitia magiei in viata mea a fost intr-un loc, moment, si persoana total nepotrivita.Adevaratul regret nu e asta, ci ca nu mi-am permis slabiciunea sa ma las luat de val.Nu inseamna ca ar fi fost si bine sau corect.Binele meu nu este binele tuturor celor implicati.A dreq sira a spinarii...
Ar mai fi citeva, mici, dar sint asa de neesentiale,de fapt, incit nu merita sa le trec aici.
***
E drept insa ca daca as putea ,as lua-o de la capat.Poate doar intr-un mod usor diferit.
***
Sa regreti inseamna sa doresti sa fii in alt loc, in alt film.
Mie insa imi place filmul meu.
Bun, rau, cum e el, e al meu.
Si de fapt doresc sa joc in el.

*o leapsa...

1. Ce culoare de chiloti au chilotii pe care-i ai pe tine. Is cu dantela sau nu?
-Negrii, nu, nu au dantela. Si nici manecutze, sireturi si alte alea.
2. Cat ai purtat cel mai mult o pereche de sosete? De cate ori ai putut sa lipesti soseta de perete?
-Prea mult.Ulterior, ar fi putut fi folosita pe post de soseta omului-paianjen. Care ar fi devenit omul-paianjen-mirositor.
3. Cate perechi de pantaloni ai acasa?
8
4. Ti-ai facut pantofii de dimineatza? Daca ai adidasi, cand iai spalat ultima data?
Nu, nu imi place sa imi fac pantofii. Asta imi aduce aminte ca sint ai mei.
5. Imagineaza-te peste 5 ani. Te-ai ingrasat?
Din contra, am slabit.
6. Daca un reporter t'zar pune o intrebare indiscreta, l-ai pocni in muaca?
Nu. I-as da un rapuns indiscret, imoral, si care mai si ingrasa.
7. Care este fantezia ta cea mai fantastica privind doo perechi de sosete rupte?
Daca sint deja rupte, se exclud fanteziile.
8. Care este opinia ta privind razboiul din Fasia Gaza? Esti de parere ca Magda Ciumac ar trebui sa intervina sau tii cu Tolea la faza asta?
Nu, nu cred ca doriti sa aflati parerea mea despre orice problema legata de zona aia.
9. Daca ar fi sa emigrezi, ce ti-ai lua cu tine din Romania?
Copilul.
10. Daca te-ai intalni vrodata cu animaloo (da io) iai da o bere?
Cred ca as accepta una.

Dienstag, 13. Januar 2009

wind



Incerca sa treaca printre crengile pline de zapada fara sa le deranjeze.
Erau prea minunate.
Si era prea multa magie in ele, asa, inghetate.
Deodata simtii o adiere pe spate.
Blana se zbarlii toata, la gindul inca unui atac.
Se intoarse, cu coltii rinjiti.
Nimic.
Doar o adiere.
Mirosi, curios.
Vintul era ca o parere.
Altfel la miros decit furtunile iernii.
Proaspat, incitant.
Adus de luna plina de ieri.
***
De undeva pandeste o schimbare.
Senzatia e puternica, pregnanta.
Ca si teroarea provocata de ea.
Caci viata ma invata ca schimbarile se intimpla, deobicei, doar in rau.
Oare unde voi fi peste inca un an?
Oare voi fi la fel?
Oare ce voi lasa in urma?
Oare ce voi descoperii nou?
Pe drum?
In mine?
In tine?
Oare ce voi uita din ce e vechi?
Cit voi pierde din cel vechi pentru a-l dobindi pe cel nou?
Oare ce va incerca sa ma abata din nou de pe drum?
Oare voi mai fi eu dupa ce voi invinge inca o data tentatiile?
Oare voi mai fi capabil sa rid?
Moartea isi va mai rupe dintii in mine?
Voi mai fi capabil sa ma bucur?
Voi mai putea sa iert?
Voi mai putea fi iertat?
Voi mai putea speria intunericul?
***
Daca voi fi doborit.
Ma voi ridica.
Din praf.
Din pamint.
Din noroi.
Din singe.
Si voi merge mai departe.
Daca voi fi invins.
Voi invata din asta.
Si voi invinge.
Daca, daca, daca, daca...
Orice ar fi.
Oricum ar veni.
Voi salta crucea si o voi duce mai departe.
Voi strivi pietrele sub talpi.
O lume intreaga imi va auzi scrasnetul dintilor.
Dar nu imi va pasa.
***
Lupii nu mor.
Niciodata.
Nu-i lasa luna plina si dorintele oamenilor.


video

*
Imi cer scuze pentru video.Dar piesa asta nu am gasit-o nicicum altfel.

49% motherfucker 51% son of a bitch


video

Incredibil.
Anii au trecut peste el, viata a trecut peste el, tot ce a putut trece a trecut.
Le-a vazut pe toate, le-a facut pe toate.
Si e in ca mai viu decit majoritatea celor mai tineri.
NU exista de fapt persoana care sa reprezinte mai bine ce inseamna muzica Rock.
Fara fasoane.
Impresii.
E asa cum a fost intotdeauna.
The absolute badass.
***
Va fi un film care va merita vazut.

back at the funny farm



Lucrez.
Ca orice om normal, baiat sarac.
La o firma mai mult decit romaneasca.
Dar dealer al unei firme de prestigiu.
Cu traditie.
Poate cea mai cu traditie din europa.
Un exemplu pentru altii.
***
O mare parte din viata mi-am trait-o linga si intre masini.
Fac de atita timp asta incit nu stiu daca as mai stii sa imi exercit meseria de baza.
Banuiesc ca as fi bolnav fara mirosul de ulei si benzina, fara sa aud injuraturile mecanicilor si prostia sefilor.
NU poti avea prestigiu de firma mare cu cheltuieli de firma mica, in ziua de azi.
NU poti avea dezvoltare fara curaj si investitie.
NU poti tine pasul daca esti un castrat.
***
Scriu acest blog, deoarece am uitat sa scriu depre ceva esential in viata mea.
Am uitat sa imi afisez dispretul fata de contabilii ajunsi in functii de administrare.
Nu pui un om castrat de formatia pe care o are sa demonstreze altceva decit mica meschinarie pentru care a fost antrenat in facultate.
Eu as numi ASE-ul "scoala micilor parsivi".
***
Rromania, te conduce in continuare non-valoarea.
Si asa va fi pina la apusul vremurilor.

Samstag, 10. Januar 2009

Jackie Chan and the Kung-Fu Vampires



Suna exact ca o formatie de prost gust, dintr-un bar pentru marinari din anii '60.
"Jackie Chan and the Kung-Fu Vampires"...
Asa ar fi trebuit sa se numeasca filmul asta.
***
Am crezut ca le-am vazut pe toate, sau, ma rog, toate cele ce sint de vazut de oamenii normali, legat de Cichicean, adica Jackie Chan.
A batut chinezi.
Americani.
Nemti.
Indieni.
Negrii.
Numai pesti gupi inca nu a troznit.Si mai are un pic pina il trozneste si pe Darth Vader.
Deci, in drumul spre pesti, trebuia sa plezneasca el si nijte vampiri.
Evident, niste vampiri albi, mult-stiutori de Kung-Fu, si iute varsatori de singe.Mai ceva ca calugarul Shaolin, Brusli si toti mieunatorii de gen.
Daca ar fi facut-o singur, ar mai fi fost cumva. Dar in spiritul modernismului de Hong-Kong, in rolul principal in ale batutelor rapide si tzopaielilor in zadar, a adus doua capre cu infatisare usor Emo.
La un moment dat eram de-a dreptul debusolat, incurcat, siderat si socat.
Nu mai stiai cine da palme cu piciorul si cine musca.
Sau cine da palme cu dintii si musca cu piciorul.
Whatever.
...amanunte neesentiale, observate de un denigrator si necunoscator al genului.
Evident ca cei rai au fost batuti indelung cu sabia, piciorul, mina, dintii, mesele, scaunele si chiar candelabrele din incapere.
Au fost batuti de soarta.
De vint,
De boala.
De geaba.
Ca sa fie siguri ca nu a scapat cine trebuie, la urma i-au mai luat pe toti o data la rind.Cu acelasi instrumentar.Oameni constiinciosi, nu ca noi, europenii.
Dupa indelungi salturi, troznituri, mieunaturi si strigaturi, binele a triumfat.
***
Si uite asa unul dintre cei mai de prost-gust chinezi din lume a reusit sa imi strice inca o seara.

Freitag, 9. Januar 2009

My Generation


video

Am fost o generatie ciudata.
In totalitate.
Numeroasa.
Din cauza nevoiei prea-iubitului "conducator" de-a avea muncitori.Furnici prea-plecate.
Din pacate nascuti intr-o tara saracita de prosti, prea slaba financiar pentru a-ne putea hrani cum se cade.
Generatia mea nu a fost crescuta cu "valorile" stalinisto-stahanoviste ale marelui prieten de la rasarit.
Deja oamenii trageau cu ochiul cind era vorba de asta.
Dar unii de foloseau de asta, pentru a urca pe scara sociala, facind din ideologie o meserie.
Iar picajul tarii era tot mai evident.
Lipsurile tot mai multe.
Perspectivele tot mai inguste.
Incepeam sa devenim ceea ce am devenit pina la urma, la sfarsitul anilor '80.
O tara muncitoreasca, fara muncitori, ci cu mojici ajunsi pe post de intelectuali.
Fidel, dupa modelul sovietic.
Personal, refuz sa vad inca si acum poezia din balada la balalaica a secerei si ciocanului.
Romantismul taranului prost ajuns sa ingroape o tara si mai multe generatii prin efectele secundare ale prostiei lui.
***
In timp, uniformizarea a devenit un fel de emblema nationala.
Trebuia sa faci parte din turma.
Fericiti cei saraci cu duhul.
Caci al lor e dreptul de-a darima lumea, prin pasivitate.
***
Eu am ales sa fiu un rebel, un...nepasator fata de gloria de stup a partidului unic, si mai ales un denigrator al maretei clase de robotnici.
Nu, nu am ales muzica ca pe o ideologie.
Am ales-o fiind-ca mi-a placut.
Am ales sa fac parte dintre cei supravegheati de militie pe motiv de aspect si comportament non-comunist.
Nu, nu mi-a fost frica de ce va insemna asta.
Nu, nu ma interesa sa devin avocat, medic sau politruc.
Ma interesa in schimb foarte tare sa fiu eu.
Am ales sa fiu oaia neagra, mai precis berbecul negru, in locul oii tipice cu lina rosie.
***
Constat insa ca blestemul generatiei stahanoviste inca nu a parasit tara asta.
In continuare, prin votul lor, promoveaza non-valoarea si hotii.
Se vind ca intotdeauna, ieftin.
Un algocamin.
O telenovela.
O felie de salam de sibiu.
Rau e ca noi ceilalti nu constientizam gloria mareata al acestui act al vanzarii de sine.
Si am cam vrea sa se termine cu asta.
Ma uit la clasa politica romina. Si se cam increteste carnea pe mine. Habar nu avem inca, ca popor, ca pentru politica iti trebuie traditie si sira spinarii.De unde sa gasim asa ceva intre oameni cu origine politica sanatoasa, proveniti din betivi ai satului ajunsi secretari de partid, sau profesori universitari cu 6 clase terminate, dar cu facultate facuta pe baza de origine sociala?
***
Domnilor si doamnelor din generatia de "aur".
Avem doua neologisme pentru dumneavoastra.
Unul ar fi "Fuck".
Al doi-lea "You".
Nu fiind-ca nu am fi capabili sa avem mai multe de spus.
Ci fiind-ca ne temem ca oricum nu intelegeti mai mult.

Donnerstag, 8. Januar 2009

puii de om, second act


video

Vorbind despre copii.
Sintem o generatie de jena.
Permitem lumii in care traim sa nu ne acorde timpul sa ne educam copii.
Si nici nu dorim asta.
De multe ori, din comoditate.
Am intilnit copii care nu stiau cine le sint stramosii decit vag.
Am intilnit copii care nu stiau decit de pokemoni sau calculator.
Nicidecum de joaca in aer liber sau altele de gen.
***
Ne scuzam intotdeauna ca asta e lumea in care traim.
E o scuza comoda.
Facila.
Si se va dovedi de neiertat.
Caci, peste niste ani, aceeasi copii ne vor reprosa lipsa de integritate si grija fata de ei.
***
Ar trebuii sa-i invatam.
Sa le povestim.
Cine sint.
De unde provin.
De ce sint ceea ce sint.
Cum e viata.
De ce e asa cum e.
Si ce pot face ei cind cresc ca viata sa nu mai fie asa cum e acum.
***
Caci ziua de maine le apartine.
Noi am murit deja, ca si generatie.

puii de om


video

Daca ma gindesc la copilul meu, zambesc.
E minunea mea.
Si sensul vietii mele.
***
Totusi, nu toti oamenii sint asa.
Unii abandoneaza copii.
***
Nici un copil nu e intrebat daca VREA sa se nasca.
Nici macar unde sau cum sa se nasca.
Intra in lumea asta ca un hard-disk gol.
Are doar instincte si reflexe.
Total neajutorat.
***
Orice copil are nevoie de parinti.
Doi, daca se poate.
La varste mici, nevoia lor e chiar disperata, caci sint neajutorati si fara aparare.
***
Ce fel de om poti fi daca abandonezi o bucata din tine, total neajutorata, in lumea asta care si asa e cum e?
Chiar si cei abandonati au nevoie de dragoste.
Caldura.
Atentie.
Un camin.
Si un strop de fericire.
***
"And all I ever wanted was a free mind
A guiltless conscience and a place where I could fly"

Dependenta



Calculatorul, lumea virtuala are o magie incontestabila, a ei, de neconfundat.
Jocuri.
Diverse si variate.
Intr-o lume unde problemele sint doar de suprafata, remediabile printr-un level-up.
Unde tot ce nu putem face in lumea reala e permis.
Unde sansa e egala.
Unde putem fi absolut orice vrem sa fim.
Sau oricine.
Ideala.
***
E de mirat atunci ca unii oamenii isi gasesc evadarea acolo, si isi pierd orice interes pentru lumea reala?
E la fel ca si cu dependentii de droguri.
Devine lumea lor.
Acolo isi gasesc pacea.
Nimeni nu-i supara, nu exista obligatii, nu exista datorii, nu exista esecuri.
In fond, idealul oricui e sa traiasca intr-o lume de gen.
***
Problema e ca lumea aceea, oricit de magica sau minunata, nu exista decit la buton.
Nu si in realitate.
Iar trezirea e deobicei tardiva.
Anii dusi nu se mai intorc.
Ocaziile nu mai apar.
***
Oare cit de tern e confortul si lumea in care traim, de fapt?
Cit de mult ne lipseste scanteia de fapt, daca nu o mai putem gasi decit in povesti sau lumi virtuale, populate cu creeaturi magice...?
Aventura e in singele omului.
A devenit asa de rara, de neinteresanta, in viata reala?
***
Sau pur si simplu e mai comod sa traiesti aventuri intr-o lume virtuala, unde nu exista invinsi, unde esecurile nu dor iar poti avansa doar prin vechime, la modul real...
***
Unde sint vremurile in care orizonturile erau inca largi, idealurile erau reale, iar omul inca tinar?
Imi pun din nou prea multe intrebari oare?

Mittwoch, 7. Januar 2009

Into



"Und wenn du lange in einen Abgrund blickst, blickt der Abgrund auch in dich hinein."

...and when you gaze long into an abyss, the abyss gazes also into you.
(c) Friedrich Nietzsche
***
Azi mi-am facut curaj.
Si m-am uitat.
E tot acolo.
Si la fel, se uita in mine.
Interesant ce fascinatie poate exercita.
Tendinta de-a te lasa luat de val si inghitit e in fiecare din noi.
Mi-sa incordat toata fiinta ca sa ma pot smulge.
Am avut nevoie de toata hotarirea si vointa pentru asta.
De toata violenta de care sint capabil pentru a-i intoarce sfidarea si provocarea.
Inca o data am reusit sa ma motivez si sa ma impotrivesc vietii.
Oamenilor.
Conjuncturilor.
Ghinioanelor.
Tuturor.
***
Inca o data, tenebrele s-au retras din fata mea.
Lupul incepe sa castige din nou tot mai mult teren.

o noua zi in lumea noastra maro...



Inca o dimineata minunata.
In lumea noastra cea calduta si maro.
Cu mirosuri, si tot ce trebe asortat la ea.
***
Imi plac vesnicele expresii de gen "vaaaai, ce rau imi pare..."( hahaha ).
"Sint o persoana sincera"( Pui botu'? ).
"Ce mult imi pasa."( Ma doare fix in cur )
"I care"( I don't care at all )
"E cinstit sa fac asa.Si fair."( Mama, ce o sa te fut la faza asta )
"Multumesc." ( Fraiere )
***
Oamenii vor sa faca orice si oricum numai sa le fie bine.Transformarea in mormanelul maro nu mai conteaza.Ce doresc ei cel mai mult e ca tu sa te uiti la mormanel si sa spui ca o vezi pe Zina Maseluta. Eventual sa si multumesti cind esti contaminat cu materia lor caldutza si mirositoare, spunind ca fix te-ai dat cu parfum Chanel.
Descopar ca omul nu e de fapt un mamifer. E un nevertebrat. A devenit asa pentru ca prabusirea intru mormanelul mirositor sa fie mai facila. Sira spinarii poate fi a dracului de incomoda cind te prabusesti voit.
***
O vorba inteleapta zice ca esti ceea ce maninci.
Urez, pe aceasta cale unora dintre...hmmm...cunoscutii mei, sa zic asa, pofta buna!

Dienstag, 6. Januar 2009

complectare...nu foarte tarzie.

video
Ca si complectare la blogul anterior.
Ca si complectare la amintirile mele.
Si la viata mea.
As dedica piesa asta tuturor celor ce au fost alturi de mine, in toti acesti ani.
***
Home Team:
Robyman
Pumpy
Ralph "Lotza"
Grogo
Popik
Pivu
Adina
Sosoman
Armin
Mitzko
Iotza
Cristi Iove
Horica
Scormonel
Gabytza Mehes
Dia
Alina
Mona
Eugen
Rromales
Mishu
Mahu
"Animal" Goantza
Brenda
Goofy
Norby Beck
Karin
Claudia
Fotanu'
Mugureaua
Sebeu
R.I.P. Sorin
...si multi altii de care nu imi amintesc pe moment...
***
Foreign Team:
Stefy Saitis
Orlando
Pelie
Dorin
Max
Dan Punkeru'
Tom
Fam. Stahl
Stetz
Francisc
Sese
Bizdik
Monica
Codrina
Nora
Rada
Vio
Moonbaby
R.I.P. Aurica
***
Pe unde sinteti, vii sau morti, sa va fie bine si sa mincati budinca, ca si Long John Silver!

light...



video

Uneori simtim nevoia sa gasim lumina.
Bajbaim, ne lovim de toate, nu ne gasim drumul.
Si, oricit cautam, lumina nu e de gasit.
Devenim tristi, melancolici, avem stari care ne scot din propriul Eu.
***
Poate ne facem prea multe ginduri.
Si, pe fiecare in parte, lumina il gaseste.
La momentul potrivit, pentru fiecare.
***
M-am plimbat prin vechiul oras.
Pe aceleasi strazi, acum mai luminate si mai pline de oameni, pe care am trecut de mii de ori in trecut.
Mi-am adus aminte de-o adolescenta zbuciumata, traita in niste vremuri calme, fara perspective sau imaginatie.
Prietenii.
Gastile.
Teritoriile vechi au ramas aceleasi.
Semnele sint tot acolo.
Mi-am adus aminte de prima dragoste, de plimbari furise prin parc si sarutari in intunericul blocurilor comuniste.
Mi-am adus aminte de vechea scoala.
Si de prima bere bauta vre-o data cu prietenii.
De prima tigara.
De muzica si oamenii din jurul ei.
Mi-am adus aminte de legende urbane.
Mi-am adus aminte de nopti nebune si zile cumplite.
Mi-am adus aminte de momentul cind am hotarit sa fac totusi o scoala, pentru a scapa din lumea in care traiam.
Mi-am adus aminte de vremea cind mai doream o familie, o viata normala, un drum drept.
Mi-am adus aminte primul plinset al copilului meu.
Si lumina din ochii ei.
***
Am ramas surprins, orasul miroase si arata la fel.
Oamenii au aceeasi atitudine ca intotdeauna.
Pina si plimbarile au acelasi efect.
Strazile parca inca imi asteptau pasii.
Parca asteptau sa reinvie pofta de viata a acelori ani.
***
M-am simtit viu.
Cum nu m-am mai simtit de mult.
Orasul mi-a transmis un lucru simplu.
You never walk alone.
Linga mine, cind ma plimb pe acolo, va fi mereu spiritul acelor ani.
Amintirile.
Despre cei vii.
Si despre cei morti.
Pasii mi-au devenit ciudat de calmi.
***
No place like home!