Nostalgii de toamna...

Tinereturi, muzica, blugi rupti, haine de piele...
Oh, cum trece vremea!
Ce stiam noi de viata in anii aia?
Cit ne interesa de fapt din ea?
Perspective nu erau.
Posibilitati nu erau.
Viata era lina si liniara.
Traiam ca pasarile calatoare.
Iarna asteptam vara.
Ne bucuram cind primeam o caseta TDK.
Ne bucuram cind puteam chiuli de la scoala.
Ne bucuram cind ciupeam cite o bere.
Ne bucuram de orice.
Timpul era prea pretios ca sa nu te bucuri de el.
Cit s-a schimbat lumea...

Like The Farting Unicorn

Astazi am o zi buna.
Cum nu am mai avut de mult timp.
Sint bine dispus, pus pe sotii, si rid.
E asa de bine...
Uneori e loc si de soare.
Uneori e loc si de ris.
Uneori e loc si de veselie.
Si uneori e loc si de speranta.
De ce sa las toate astea sa tot treaca pe linga mine?
Uneori ma gindesc cit rau mi-am facut singur din cauza asta.
Cita vreme am pierdut din cauza asta.
Cite lucruri bune am ignorat din cauza asta.
Cite persoane bune am omis sa vad din cauza asta.
So, even in a dirty, rainy november day, let the sun in!
***
Ma simt ca un nenorocit de inorog, care bashe un curcubeu, si sare, rizind, peste nori!

Multumesc!

Oamenii sint deseori asa de usor de multumit.
Si sint atit de putine persoane care mai cred in asta...
Si totusi asa de deosebite!
Multumesc!