Web-Stat

Montag, 27. Juli 2009

everhere...


video

Citeodata.
Sintem catalogati drept paria.
Ratatii vietii.
Oameni fara capatai.
Neseriosi.
Toata lumea uita insa ca poate ca avem un rost al nostru.
Noi, cei fara liniste si supusenie, in lumea asta.
Poate ca sintem aici doar pentru a dovedi ca inca se poate.
Ca viata asta nu e un etern drum in coloana, dupa o muzica scrisa de altii.
Ca se poate si altfel, nu doar intr-un singur fel, comod pentru altii.
Ca "crede si nu cerceta" e pentru cei nascuti morti.
Ca lumea e facuta din lupi si oi.
Lupul nu se doreste oaie.
Dar oaia jinduie sa fie lup.
Iar unii sint aici sa-i reaminteasca ca ar fi putut alege altfel.
Si ca niciodata nu e tirziu.
Nu prea tirziu.
Ca mai exista vint.
Ca mai exista flacara.
Ca sintem nascuti sa castigam.
Nu sa fim striviti de viata.
***
Citeodata, in momente speciale, veti simti.
Adierea rece, libera si proaspata.
Sau usoara arsura, totusi profunda.
Si atunci veti sti.
Ca unul dintre noi, cei vesnic nelinistiti, a trecut prin viata voastra.
Pentru a va aduce aminte ca sinteti vii.
Si mai puteti inca alege.
***
Si.
Poate veti arata mai multa intelegere pentru povara de-a aduce aminte de viata oamenilor, decit invidie pentru libertatea de miscare a celor care fac asta.

today/ azi



Astazi am observat ca "Marginea Noptii" a trecut de 3000 de vizite.
Nu vreau sa multumesc nimanui in mod deosebit.
Ci tuturor celor care au trecut pe aici, la fel de mult.
Sinteti toti la fel de importanti pentru mine.
...caci e foarte important pentru mine sa vad ca nu sint singurul destul de..."bolnav" sa vad lumea asa cum e ea.
MULTUMESC!

Gavrila Garcea Marcheaza



Gavrila Garcea Marcheaza....!
Inca o data.
La fel de tipic si clar ca oricind.
La ei nu poate fi vorba de vremuri bune sau rele.
In marea majoritate ies la fel de prosti din academia aia indiferent de vremuri.
Am dat de o distinsa domnisoara.
Care arbora un tricou kinky mulat pe niste dotari e drept destul de impresionante.
Loud-And-Proud absolvent of the Al. I. Cuza Police Academy.
Care arbora o descriere interesanta:
***
"Cand te bagi in patul tau sa te rogi la Dumnezeu.
Sa te rogi si pentru mine sa ajung in pat la tine."
***
Oare garcimea rromana are asa probleme di siechs, incit e nevoie de ajutoare divine pentru a intra si ei in patul vre-unui amarit, cu ginduri necuvenite la adresa contribuabilului, si intentii explicit-sexuale?
Probabil, chiar la vederea unei superbe june superdotate mamar, cind auzi de meserie, iti moare pasiunea.
O fi aflat lumea, si nu mai vrea.
Si acum se gindesc ca doar o interventie divina poate sa-i ajute si pe ei/ele sa fie fututi.
La propriu.
Ca la figurat....ar trebuii sa nu mai poata sedea in onoratele si multdecoratele dosuri ale domniilor lor.
***
Acuma serios vorbind.
Cit de mult poate dispera meseria de politist o tinara domnisoara, altfel bunutza, incit sa roage lumea sa se gindeasca inaintea somnului ca si ei i-ar trebuii un pic de oaresce?
Se zice ca prostii au mintea odihnita. Iata insa ca infestarea cu garcism poate obosi pina si mintea unui prost...
***
In rest, LOL la toata lumea...si la gara!

dreptul meu personal, la fel de inalienabil ca moartea...

video
Am dreptul meu personal si inalienabil.
Nu mi-l poate lua nimeni.
Nici tara asta.
Nici politicienii.
Nici legile.
Absolut nimeni nu se poate atinge de el.
E dreptul de-a gresit.
Repetat.
Inconstient.
Si fara griji.
***
Am facut, cred, toate greselile pe care mi-le pot imagina.
Banuiesc ca , la mod inconstient, credeam ca particip la un concurs in a gresii.
Cind ma uit inapoi, ma apuca risul, cit de binevoitor si voit naiv am fost.
***
E drept ca prostul obicei de-a supravietuii greselilor te face mai puternic.
Insa la un moment dat am inceput sa ma intreb cit de puternic vreau sa devin.
Atit de puternic, eventual, incit sa pot supravietuii si greselilor altora?
***
Mi-am ales gresit prieteni.
Mi-am ales gresit meseria.
Mi-am ales gresit locul unde traiesc.
Mi-am ales gresit doua sotii.
Mi-am ales gresit cartierul unde stau in chirie.
Pina si pantofii i-am ales gresit.
Sint mari un pic.
***
Ok, may i go now?
Pot sa ma apuc si eu de o viata normala, in raiul celor fara de greseala?
Si, cu experienta adunata sa pot zice, privind la greselile altora:
"i knew it!"
Sa am si eu o viata normala, in care creierul meu sa nu intre in sevraj datorat lipsei greselilor stupide...
***
Vechea poveste cu casuta, copilutul si catelul la poarta.
Cam acolo se indreapta gindurile mele...

Sonntag, 26. Juli 2009

noi, "barbatii"...



Ne dam mari romantici.
Noi, "barbatii".
Pretindem ca ne iubim femeile.
Ca le dam atentie.
Ca sintem soti buni.
Ca le indeplinim orice dorinta.
Ca ne purtam frumos cu ele.
Ca le respectam.
Si, totusi...
***
"VREAU SA FIU AMANTA, VREAU SA FIU AMANTA TA! Domnilor,neveste nu vreti, relatii nu vreti, iubiri nu vreti, jumatatea nu va intereseaza... Am incercat-o si eu cu seriozitatea, cu sentimentele, cu fidelitatea, cu sufletul pereche, cu iubirea, bla bla bla... DAR N-A MERS! Statisticile arata ca toti cei inscrisi sunt casatoriti (sau implicati in legaturi consensuale)care cauta amante, si mi-am zis... DE CE NU? EU: O femeie frumoasa, sexy, moderna, imbracata bine si scump,simpatica,nonconformista, cu educatie... EL: Un insurat prezentabil, elegant, rafinat,atletic, cu functie importanta, cu haine scumpe si elegante, cu masina buna si mare (am picioare lungi), si foarte simpatic. Ah, sa nu uit. Trebuie sa aiba acasa o nevasta care sa nu ne deranjeze in noptile petrecute cu mine, cand suntem plecati la munte si la mare sau pe-afara in vacante si sa nu-i creada pe cei ce ne vor vedea impreuna la shopping, restaurante etc. Si sa nu faca figuri cand te voi mai suna noaptea (nu foarte tarziu) cateodata sa-ti spun cat de mult te iubesc. "
***
E un citat din spusele unei fete frumoase si vizibil inteligente.
Trist.
Denota o privire corecta asupra realitatii.
"Barbatii" nostrii, ca popor, cred in telenovele, in personajul negativ care are obligatoriu amante.
E trist sa vezi cit de putini conationali ai nostrii mai cred in iubirea soatelor domniilor lor.
Ne miram de abundenta divorturilor.
Ne minunam de faptul ca dragostea e ceva pe cale de disparite.
Respectul a devenit inexitent, in familia romanului.
***
Te inhami alaturi de cineva la a construii o viata.
Sau macar o parte a unei vieti.
De ce asta face partenerul mai putin demn de-a fi iubit, de-a i-se oferii dragoste, respect sau timp si intelegere?
Raspunsul e simplu.
Deoarece romanul "barbat" e prost.
Cu timpul, singurul neuron posedat de individ transfera gindirea, si asa precara, in testicul. NU TESTICULE. La singular spus.
Cu timpul ceea ce "barbatul" considera a fi "dragoste" devine ceea ce e, nevoia mamiferului, maimutei vorbitoare de a-si goli testiculul.
Cu timpul vorbe ce odinioara erau oarecum interesante devin "uncool", si fac "el macho" sa devina tinta glumelor celorlalti neandertalieni. "No maam' ", parca asa zicea mos Bundy...nu?
***
E foarte trist pentru noi, ca popor, cind o femeie frumoasa si desteapta realizeaza ca numai ca amanta poate obtine dragoste, atentie, respect, si tot ce e firesc ca o femeie sa obtina de la cel iubit.
E oarecum trist sa vezi ca adularea romanului pentru personajul negativ de telenovela s-a transpus in viata de zi cu zi.
Si, ca "barbati", mai avem curajul sa afirmam ca femeile sint rele, curve, neserioase si altele de gen?
***
NU o sa rostesc aici lozinci sau invataturi de gen "ar trebuii sa", "mai bine sa", "vom face totul ca".
Spun doar atit.
Sint "barbati". Si Barbati.

Sonntag, 19. Juli 2009

7 litere



7 litere.
Magice si definitorii.
Baza verticalitatii relatiilor interumane.
***
RESPECT
***
Inseamna:

Respecta-i pe cei din jur.
Respecta-le opiniile, cind sint exprimate.
Respecta-le starile, cind se manifesta.
Respecta-le realizarile, cind exista.
Respecta-le viata, cind intrii in contact cu ea.
Respecta-le sentimentele, atunci cind iti sint oferite.
Respecta-le verticalitatea, atunci cind ai norocul sa dai de ea.

Respecta-te pe tine insuti.
Respecta-ti verticalitatea, atunci cind exista.
Respecta-ti dorintele, atunci cind ai curaj sa le ai.
Respecta-ti sentimentele, atunci cind le poti oferi.
Respecta-ti munca, atunci cind ai facut-o.
Respecta-ti indatoririle, atunci cind le ai.
Respecta-ti opiniile, atunci cind ai curajul sa le exprimi.

Respecta viata.

Respecta natura.

Respecta adevarul.

Si, nu uita, respecta respectul celorlalti, cind iti e adresat.
***
Si totusi.
Societatea de azi percepe aceste 7 cuvinte doar cind e in interesul ei.
In schimb urla cu voce tare: RESPECTATI-MA!!!
Respectul se castiga, doamnelor si domnilor mondeni, moderni, sociali sau ce sinteti voi.
Intotdeauna.

Samstag, 18. Juli 2009

Vindecare de Romanism. Fara operatie!




Am avut o revelatie!
Brusca si sublima!
Ce atita problema cu tara asta, ce atitea framintari, belele?
Raspunsul era mare cit o casa, pe un panou publicitar.
Firma (Beeep) se angagjeaza sa ne scape de dureri in kur.
Fara operatie, bineinteles.
Chiar si "...maine in toata tara!"
Clar de tot, oamenii sint niste binefacatori ai bastinasilor.
Caci.
Daca te scapi de dureri in kur, nu mai esti roman.
Stimate domn Boc (Cioc?Boc?)!
Asta e raspunsul la framintarile dvs.
Angajati firma (Beeep!) sa va scape de durerile in ochiul maro si veti avea o mirobolanta iesire din criza.
Mult mai relaxat si mai dezumflat!
***
Intrebarea e simpla, insa: Daca relaxezi si dezumfli un pitic, ce pui mei mai ramine de el? Un limbric? Foarte mic...!

Montag, 13. Juli 2009

the path...



Uneori, vedem.
Locuri.
Lucruri.
Cai.
Si intrari.
Inaccesibile altora.
Niciodata nu putem face asta fara un anumit pret.
Niciodata nu e ieftin.
Si intotdeauna trebuie sa fie oferit de buna voie.
Alegerea nostra.
Insa.
Citeodata pretul platit iti deschide drumul spre magie.
***
O problema neplacuta a determinat o persoana absolut deosebita de aici sa isi inchida blogul.
E multa furie, multa durere si multa deziluzie in ea.
Insa nimic important nu se obtine usor.
Sau fara sa singeram pentru asta.
Uneori sentimentele, durerea, singele si scanteia din noi sint pretul.
De multe ori mi-a trecut prin cap ca poate este un ritual de trecere.
Poarta Lupului.
...impropiu spus...
Poate Poarta Fiecaruia e un termen mai apropiat de realitate.
Ziua cind vezi.
Cind TE vezi.
Sub lumina rece si taioasa a lunii rosii.
Cind faci diferenta intre alfa si beta.
Cind iti dai seama ca poti alege.
Si iti dai seama ca trebuie sa platesti.
***
Be carefull, little fairy...
O data trecuta prin poarta...
O data trecut, tragi o linie.
Pina atunci.
Si de atunci.
Nu exista promisiuni ale minunilor.
Ale fericirii.
Sau reusitei.
Ti-se promite doar singuratatea datorata drumului.
Dar ti-se da forta sa-l infrunti.
Ti-se promite doar durerea poverii.
Dar ti-se face cadou incrincenarea celui singur.
Ti-se promite doar vederea a tot ce e rau.
Dar ti-se da si bucuria vederii celor putine bune in viata.
Ti-se da doar frica si stinjeneala celor din jur.
Dar si bucuria de-a avea alaturi pe cei rari care pot tine pasul.
...nu prea mai exista drumuri inapoi, o data trecut.
Si nici doritori de intoarcere.
"Better reign in Hell, than serve in Heaven"
***
Dar.
Daca te-ai hotarit sa treci.
Tine bagheta magica sus.
Sa iti lumineze drumul...
Penumbra Marginii Noptii poate ratacii pe oricine.
Si orice.
***
"Iadul in stanga.
Raiul in dreapta.
Ingerul Mortii in spate...."
Sint foarte curios daca si din calea ta se va retrage intunericul...
ALFA MEANS ALFA.


video

Mittwoch, 8. Juli 2009

passing, going away from me...



Incet, incet, incep sa realizez ca...sint liber.
Dupa foarte mult timp nu mai am nici un fel de obligatii de a nu imi continua viata.
Si...marturisesc ca ma simt oarecum pus in incurcatura.
Am lasat, cu orice risc, timpul necesar pentru a nu fi blamat de nici o parte.
Tot cu orice risc, am tinut sa pasesc si cu aceasta ocazie cu fruntea sus.
Intrebarea pe care mi-o pun singur, insa, e la ce mi-a folosit.
Descopar ca de fapt nu mai am decit greu rabdare de oameni.
Doresc sa ofer disponibilitate oamenilor din jur, insa descopar ca trebuie sa ma readaptez pentru asta.
Incerc sa devin, mai bine spus sa redevin un tip sociabil. Descopar insa ca acest ...."reload" ma pune intr-o incurcatura mai mare decit am crezut.
***
Se zice ca speranta moare ultima.
Posibil.
Tot ce se poate.
Si ca.
Orice sfarsit e un inceput.
La fel de posibil.
Ni-se mai reaminteste uneori ca omul nu e facut sa traiasca singur.
...cit se poate de adevarat!
OK.
Atunci de ce e lumea asta plina de oameni singuri?
De ce fiecare se teme de celalalt?
De ce ne e frica de orice implicare, de orice ne-ar dezvaluii celorlalti?
De ce, de ce, de ce...
***
Ma consider un luptator.
Un afront adus oricarei furtuni.
Si totusi am incheiat un post recent cu..."oare?"

Sonntag, 5. Juli 2009

maybe. definitely maybe...


A wish....
It may come back to me, someday.
A dream...
It may come true someday.
A promise...
It may be my new life someday.
***
Oare?

me and my corner...



Mai am citeva luni pina la inca o schimbare de prefix.
Ma uit in jur.
Marea majoritate a colegilor de generatie s-au preschimbat in "nenea".
Iar a colegelor in "tanti".
De ce facem asta?
De ce lasam viata sa ne ingroape in haine de plastic?
Sa ne inregimenteze in armata de nimicuri tipica oricarei gloate?
Oare o data cu anii unora le mor si neuronii, pe linga curaj?
Si nu esti apreciat in aceasta lume a lor decit daca esti mononeuronal, fricos si nehotarit?
Asta e "seriozitatea" lor.
O castrare emotionala, intelectuala si materiala.
Daca e asa, prefer sa-ma intorc cu spatele inspre lume, sa ma uit doar in coltul meu, unde totusi intunericul mai ascunde cite ceva.
Unde mai exista surprize.
Unde mai poti avea curaj.
Si unde nu mori.
De viu.
Caci un om cu creierul mort e ca un pui de la aprozar.
Are carne de tun.
Dar e doar un hoit.
Si cam pute.

Mittwoch, 1. Juli 2009

hmmmm

"Noi oamenii, nu putem fi generoşi decât cu
morţii fiindca nu le mai suntem datori cu nimic ..."
...un status interesant al unei persoane interesante...