Web-Stat

Mittwoch, 30. September 2009

Cind...



Cind cazi, te ridici.
Cind ai un membru bolnav, il amputezi.
Cind esti invins, o iei de la capat.
Cind ai un pod in urma, il arzi.
Nu lasi singele care iti intra in ochi sa iti acopere vederea.
Stringi din dinti.
Alt val de singe erupe.
Gustul e incomparabil.
Metalic.
Totusi seducator.
Gustul mortii.
Si impingi.
Te ridici.
Pasii se poticnesc intai.
Dar, pas dupa pas, devin mai fermi.
Nu iti mai pasa ca dira de singe ce o lasi in urma ta poate spune oricui INCOTRO mergi.
Iti pasa decit de mesajul transmis.
NU ma puteti dobori.
Nici direct.
Nici indirect.
Caci.
Ce nu m-a omorit, nu ma face decit mai puternic.
***
Podul ars e in spatele meu.
Organul amputat singereaza in iarba.
M-am ridicat si merg.
Ce simte cineva care a ramas fara gloante in pistol, la vederea Lupului...?

unless you decline it...


***
"There is a beautiful princess trapped in a castle guarded by a dragon. Here is the end of the story with different kind of metalheads as knights.

POWER METAL The protagonist arrives riding a white unicorn, escapes from the dragon, saves the princess and makes love to her in an enchanted forest.

THRASH METAL The protagonist arrives, fights the dragon, saves the princess and fucks her.

HEAVY METAL The protagonist arrives on a harley, kills the dragon, drinks a few beers and fucks the princess.

FOLK METAL The protagonist arrives with some friends playing acordions, violins, flutes and many more weird instruments, the dragon falls asleep (because of all the dancing). Then all leave........ without the princess.

VIKING METAL The protagonist arrives in a ship, kills the dragon with his mighty axe, skins the dragon and eats it, rapes the princess to death, steals her belongings and burns the castle before leaving.

DEATH METAL The protagonist arrives, kills the dragon, fucks the princess and kills her, then leaves.

BLACK METAL The protagonist arrives at midnight, kills the dragon and impales it in front of the castle. Then he sodomizes the princess, drinks her blood in a ritual before killing her. Then he impales the princess next to the dragon.

GORE METAL The protagonist arrives, kills the dragon and spreads his guts in front of the castle, fucks the princess and kills her. Then he fucks the dead body again, slashes her belly and eats her guts. Then he fucks the carcass for the third time, burns the corpse and fucks it for the last time.

GRIND METAL The protagonist arrives, screams something completely Undecipherable for about 2 minutes and then leaves...

DOOM METAL The protagonist arrives, sees the size of the dragon and thinks he could never beat him, then he gets depressed and commits suicide. The dragon eats his body and the princess as dessert. That's the end of the sad story.

GOTHIC METAL The princess in a velvet costume starts singing soprano. The protagonist completes the duett by adding the beast part, while the dragon plays the flute. Suddenly he swallows up the pipe and accidentally scorches The beauty and the beast and suffocates to death. All their souls are damned in hell's eternity.

PROGRESSIVE METAL The protagonist arrives with a guitar and plays a solo of 26 minutes. The dragon kills himself out of boredom. The protagonist arrives to the princess' bedroom, plays another solo with all the techniques and tunes he learned in the last year of the conservatory. The princess escapes looking for the 'HEAVY METAL' protagonist.

INDUSTRIAL METAL The protagonist arrives wearing greasy overcoat, makes an obscene gestures towards dragon, and gets escorted out of fairy tale land by security guards.

SPEED METAL Suddenly there, short solo, dragon is confused, someone's screaming weird stuff, princess realizes she's been deflowered, dragon and princess are still looking for the one who did this.

CHRISTIAN METAL The protagonist rides in on his way home from church and sings a mushy power ballad to the dragon about how much Jesus loves him and that the dragon should turn to Him. The Dragon is immediately converted, and when the princess wants to "thank" the protagonist he replies, "sorry, but I don't believe in having sex before marriage."

GLAM METAL The protagonist arrives, the dragon laughs at the guy's appearance and lets him enter. He steals the princess' make up and tries to paint the castle in a beautiful pink color.

BATTLE METAL The protagonist arrives with a legion of a hundred brave footman, war chariots and a dozen elite warriors and, as a master tactician, flanks the dragon in a bloody siege that lasts six hours. The princess gets bored.

NU METAL The protagonist arrives in a run down Honda Civic and attempts to fight the dragon but he burns to death when his moronic baggy clothes catch fire.

EMO The protagonist sees the dragon and moans about how hard it will be to get the princess to fall in love with him, He gets eaten. The princess is very happy, because he was a whiny fag anyway.

GRUNGE The protagonist doesn't get eaten by the dragon because he stinks too much from not washing his hair in months. The princess won't go near him either, and he ends up dying on the town hall steps with the other mosha's due to the over consumption of white cider.

POP-PUNK The dragon can't eat the protagonist because he can't catch him because he keeps bouncing up and down. The princess won't fuck him either, because he likes ska."
***
Textul nu imi apartine. Dar poate explica foarte usor de ce nu las muzica pe care o ascult sa ma defineasca...

keep it simple



Ne implicam in diverse, dealungul acestui etern rahat numit drum.
Am putea sa nu o facem.
Dar cred ca avem gresita impresie ca ne va fi mai usor cu plictiseala in mers, daca actionam asa.
Si poate asa si e.
Cit nu scapam din vedere un lucru esential alungarii plictiselii.
Keep iti simple.
Dar tentatia de-a complica lucrurile e majora, de multe ori.
Nu e neaparat ceva rau.
Insa.
Complicatiile cauzate de aceasta scapare pot accentua la maxim plictiseala drumului.
Caci pina si binele ne plictiseste uneori.
Nu mai vorbim de rau.
Foarte interesant e ca aceasta tentatie nu apare la evenimentele majore.
Ci doar la mizerii mici.
Evitabile cu conditia neimplicarii in dezvoltarea mizeriei.
***
Stay focused on the fuckin' way!
Ignore minor threats.
Destroy the major ones.
Keep your forces for the Way.
And , of course, keep your way simple!

Dienstag, 29. September 2009

walking into


Toamna.
Inca un an trecut.
Inca o cicatrice adaugata la colectie.
Citeva fire de par alb.
Si inca niste bataturi in talpa.
Inca niste locuri adaugate pe lista experientei personale.
Citeva iluzii surprinse fugar, cu coada ochiului.
Inca citeva deziluzii peste care se trece usor, din obisnuinta deja, cu eternul "i knew it" pe buze.
Niste mici reusite. Prea mici pentru a fi notabile.
Multe locuri prin care am trecut.
Citeva in care mi-am permis sa ma opresc.
Si citeva in care am fost invitat sa zabovesc, oferind recunostinta in schimb.
***
A fost un an interesant.
Din ce am stiut ce NU doresc sa fiu, in aceasta perioada am invatat sa accept ce doresc sa fiu.
Am invata ca soarele nu lumineaza decit daca-i lasi loc sa intre.
Am invatat ca te poti opune curentului.
Ca ceea ce pare intimplare poate fi controlat.
Ca trebuie sa iti lasi loc si de un zambet, la fel ca si pentru o lacrima.
Ca in aceasta viata fiecare etapa isi are anotimpul ei.
Si ca uneori iarna inseamna viata iar vara moartea.
Si ca viata e scurta.
Prea scurta ca sa o expui hazardului, sau celebrului "que pasa, pasa".
Mult prea scurta ca sa o irosim cu priviri inapoi, in loc sa ne uitam pe unde calcam sau chiar mai departe de asta.
***
Am cunoscut o gramada de oameni deosebiti.
Minunati.
Si originali.
Curajosi, proaspeti.
Cu slabiciunile si dorintele normale, tipice speciei umane.
Si cu destul curaj sa se accepte asa cum sint.
Destul de puternici ca sa nu-i deranjeze asta.
Asa cum ar trebuii sa fie de fapt oamenii.
***
Lumea a ramas aceeasi.
Insa drumul meu cred ca a facut o bucla in jurul ei.
Care imi permite sa o vad din alt unghi.
Sa-i accept existenta in paralel cu mine.
NU doar in raport cu mine.
Si am inceput sa vad si padurea, in pofida copacilor.
Sa accept ca un pahar poate fi reumplut, si ca asta e rostul lui.
Si ca daca nu poti trece printr-un loc, e mai bine sa-l ocolesti.
Totdeauna exista solutii.
Insa trebuie imaginatie, dialog si vointa.
Insa ce conteaza?
Doar lucrurile neimportante si perene se obtin usor.
Si simplu.
***
Cu toata ceata deasa, e prima data cind frumusetea drumului imi da avint sa merg mai departe.
Nu mai consider misterele cetii ceva neaparat rau.
Pot spune chiar ca-i chem ineditul asupra mea.
Daca nu mai ai curajul sa accepti provocari, mai bine te opresti.
Putinul bine pe care il vei gasi va compensa raul revarsat asupra ta de necunoscut si viata in general.
Intrebarea de baza e insa simpla.
Doresti sa inaintezi de dragul binelui pe care astfel ai sansa sa il intalnesti?
Sau doresti sa te opresti de frica raului?
Care, implicit, e acolo.
***
Incremenirea inseamna moarte.
Indiferent daca in bine sau rau.
***
video
***
"The night
Relieves the day
When the night
Relieves the day

You fill my days with laughter
You take away the strain
There's a smile I'd forgotten
But, you've put it there again

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home

Now you said that I hurt you
And left you far behind
But you knew I'd come running
I just hope that I'm in time

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home..."

Montag, 28. September 2009

5000+

Azi am depasit 5000 de vizitatori. Multumim preaplecati domniilor dvs. Pentru atentie. Pentru accesare. Si pentru prezenta pe umila mea pagina si rabdarea dovedita fata de aberatiile mele.

maini, gesturi, expresii...



Mainile.
Palmele.
Dupa ochi, cea mai expresiva parte anatomica a omului.
Ne exprima de multe ori absolut sincer, chiar si fara voia noastra.
Ne exprima vointa.
De-a face, de-a indraznii.
Ne exprima dorinta.
De-a fi, de-a avea, de-a spune, de-a indraznii, de-a iubi.
Ne exprima veselia.
Dar totodata si tristetea.
Intotdeauna ne exprima dragostea.
Si, uneori, ura, frustrarea.
Putem face si exprima diverse cu ele.
Putem da.
Putem lua.
Putem impinge sau apropia.
De multe ori sint instrumentele oportunitatii unor gesturi, unor dorinte, si, de ce nu, ale unor slabiciuni.
***
Sint insa momente incomparabile, cind o mina peste mina ta poate fi punctul de sprijin cu care poti rasturna lumea, baliza de echilibru cind cazi, sau minunatul "vreau sa te iubesc" al unei anume stringeri...

Samstag, 26. September 2009

we pass, like other souls...



Trecem tacuti.
Uneori zgomotosi.
Vorbareti...
Dar principalul lucru pe care il facem zi de zi este ca trecem.
Interactionam.
Trecem, si pe linga noi se trece.
Uneori ne permitem sa raminem o clipa linga unele persoane.
E minunat cind putem face asta.
E la fel de minunat cind altii isi permit sa se opreasca linga noi.
Insa asta e tot ce primim.
Lumea din ziua de azi e prea in miscare, prea schimbatoare, pentru a avea, de fapt, pretentia la altceva.
Putem imortaliza si pastra momentele in care s-a intimplat ca intersectarea a doua persoane sa dureze un pic. Cele placute sa le punem la un loc sigur, ca inca un lucru adaugat la sirul amintirilor cotidiene.
Dar trebuie sa fim constienti ca vine o vreme cind trebuie sa o luam din loc. Ca somonii.
Orice amintire ar trebui sa fie ca un clip incomplect, furat de pe YouTube. Fara final. Un trailer in care sa regasim doar partile frumoase, momentele in care te simti plin, in care ai mai avut curajul sa privesti in sus, spre cer si viitor.
Si plecam.
Raminem doar ceea ce sintem de fapt.
Umbre fugare, pe linga vitrina unui magazin parasit.
***
Poza acestui post se afla aici prin bunavointa d-soarei Lucia Constantin (http://dinnerspoiler.deviantart.com/), care a avut bunavointa sa imi permita sa o folosesc. Multumesc!

Donnerstag, 24. September 2009

Montag, 21. September 2009

COGITO ERGO NON OVIS



Imi plac intelectualii.
Sint ceva ce eu nu am avut norocul sa fiu, si nici sansa sa devin.
Nu, nu imi plac 'telectualii.
Cei care pretind ca sint un rapuns genial la viata, dupa ce au scris doua articole de fond. Sau au bloguri care enumera intimplari.
Au o viata sub un fel de clopot de sticla, job-acasa-somn-job-acasa-somn-samd.
Sau exact invers: job-birt-somn-job-birt-somn.
Caracterisitic e jobul. De cacat, mic, dar cu litere.
Diferenta o face alcolul. Nu ca ar fi semnificativa. Dar e singura.
Rezultatul e acelasi. Nu vedem padurea de copaci.
***
Nu imi place Rromania.
Pute.
Nu de acum, de azi de ieri.
Sau de la comunisti.
Ci dintotdeauna.
Nu tzara, locurile, natura.
Ci ceva ce deja incepe sa aibe o prezenta si o viata separate. Un fel de stare de fapt. Frankenstein-ul mioritic. Personal, cred ca o sa inlocuiesc "te-ai facut de kkt" cu "te-ai facut de Rromania".
Si cred, afirm, si scriu toate acestea pentru ca:
Sint Banatzean.
Noi sintem, am fost si vom fi.
Nu "care este". Strictul prezent e prea neindestulator pentru noi.
Sint European.
Sint intolerant fata de ciori.
Sint intolerant fata de comunisti.
Sint intolerant fata de rromanii vanduti ciorilor autohtone.
Nu ma intereseaza trustul Pro. Media Pro. Kktpro.
Nu ma intereseaza filozofia de viata balcanica.
Nu ma intereseaza 'telectualitatea imbracata in ambalajul unei caiafe.
Nu ma pasioneaza Micul paris.
Ci doar mica Viena.
***
Rromania inseamna in primul rind turma.
Masa manevrabila.
Oile. Ovis, pe latina. Si la latrina.
Indobitocirea postrevolutionara prin algocalmin, salam, cascaval, fals drept la exprimare, si falsa libertate.
Credinta oarba in dreptul mostenit de generatii de-a fura.
Increderea oarba in logo-ul "scopul scuza mijloacele".
***
Mi-ar place tare-tare mult o schimbare.
De optica.
De scopuri.
De mijloace.
Dar din ce in ce mai mult imi dau seama ca e degeaba.
In consecinta, nu am de ce sa imi reconsider pozitia fata de rromania.
***
Cogito.
Ergo non ovis.
Voi?

Mittwoch, 16. September 2009

FHM



M-am uitat pe FHM.
De curiozitate.
Nu imi sta in obicei.
Dar mi-am zis sa ma simt si eu ca tipicul barbat de la colt, asudat, mirosind a votca, in trening, si cu ochii pe bucile vecinelor.
Macar 5 minute pe an.
Interesant experienta, oricum.
Am realizat foarte brusc de ce spun femeile ca sintem prosti.
Deoarece chiar sintem.
***
Susnumitul....brand are o rubrica.
"Covergirl 2009"...
Desigur, barbatul asudat-mirositor-si-intzolit-in-plastic din mine m-a indemnat sa dau de pagini, sa imi..."clatesc ochii".
Si.
Am descoperit de fapt ce nepretentiosi sintem cu femeile.
Ca oameni.
Neam.
Sau specie.
Se pare ca ne ajung niste buze tzuguiate, o lenjerie cu dantela sau o promisiune a unei nuditati ca sa acordam un "10" unei femei.
Femeie absolut comuna in mare parte.
Cu singurul plus reprezentat de niste kilograme in minus.
Pina si in materie de-a ne excita ni-se manifesta lenea si nepasarea.
***
Bravo lor!
Ne-au tras-o o istorie intreaga si continua sa o faca.
Selectia naturala.
Cel mai destept il fenteaza pe cel prost.
***
Nu stiu de ce am impresia ca si partenerul FHM din romania e femeie.

Dienstag, 15. September 2009

bad things

video
I'm in a bad mood.
Ready to hunt.
Under a red moon.
Feeling the upcoming winter.
And making a thing for shure.
I'm not left for death here.
***
"When you came in the air went out.
And every shadow filled up with doubt.
I don't know who you think you are,
But before the night is through,
I wanna do bad things with you..."

Donnerstag, 10. September 2009

10 septembrie




Am rapit una din cele 7 vieti ale unui inger.
Si am pus-o la pastrare.
La fosilizat.
In sufletul meu.
Intr-un 10 septembrie cald, senin, si deosebit.
Atunci, demult.
***
Iubim ingerii.
Insa, niciunul nu ne dorim, de fapt, atingerea lor.
Urmele pe care le lasa sint prea adinci, prea permanente.
Si rau e ca tot ce urmeaza dupa, raportam si comparam cu acea unica atingere.

Dienstag, 8. September 2009

sometimes...



Sometimes we shine like stars
Then we fade away
Reaching for a new day
Blowing the past away...
***
Uneori ne cuprinde toamna.
Simtim cu vantul ne vestejeste sufletul.
Frunzele moarte se aseamana vietii trecute pe care calcam.
Miroase a frig, a incremenire.
Nu e neplacut, e chiar un miros linistitor, insa intotdeauna constientizam ca aduce cu el moartea.
Ne asemuim cu frunzele, purtate de vint.
Intotdeauna in jos, chiar daca nu imediat.
Spre contopirea cu insasi viata, natura.
Si uitarea.

video