Web-Stat

Samstag, 3. Oktober 2009

Hans Huckelbein

Deobicei nu citez. Nu copiez.
Dar astazi o sa copiez o poezioara a unui mare umorist. Care isi gaseste locul in situatia actuala, cu varf si indesat.
Am ales engleza, deoarece nu am gasit o traducere in romana, iar germana nu prea are cititori, la noi.
***
V-as ruga totusi sa cititi in ordine. Voi incerca sa le postez invers, deoarece am ales un format apropiat de original, in 4 parti. Deci, prima va fi ultima postata.Relevanta se va vedea la urma...
***
Prologue.

His ending moves me; only, mind,
A diff'rent one I can't envision.
He dies - for tragically designed
Was our hero's disposition.

There is a predetermined fate,
And fortune seems to be essential;
But how to act, how to relate
- that is his fault, not providential.

The moral, thus, remains unchanged
And is no empty declaration,
For if once more this world he ranged,
He'd be the same old aggravation.

***

Behold young Fritz, a lively lad,
And Huckebein, a raven cad.



And Fritz, like every other boy,
Would like a raven for a toy.



He's moving closer on the limb;
The bird looks on, mistrusting him.



Slap! Fritz converts his stylish cap
Into a clever raven trap
.


He's almost got him! But, alack!
The brittle branch breaks with a crack.



In juicy berries wallows Fritz
While in his cap the raven sits.



The boy is speckled black, and dripping;
The bird is panicking, and skipping.



The raven, fluttering, and twining,
Is caught and tangled in the lining.



"Hans Huckebein, I've got you now!
Aunt Lotte will be glad - and how!"



The aunt emerges from her door;
"This beast" - she says - "one must adore!"



Just as she speaks that fateful word,
Her finger's mangled by the bird.



"He's bad!" - she cries out in alarm,
"Because he does me grievous harm!"

Freitag, 2. Oktober 2009

Ne pisca sa incercam...Intotdeauna!



Ne pisca sa incercam...!
Poate de data asta va fi altfel...
Poate am noroc...
Poate nu e chiar asa...
Poate ca nu toti sint asa...
***
Desigur, de fiecare data este altfel. In sensul ca vezi o varianta noua de om mic.

Desigur, "poate" nu poate fi alaturat cu "noroc". Mai de graba "nu exista"...

Desigur, e chiar asa. De dragul aventurii ne punem o intrebare stupida, la care oricum avem un raspuns apriori. Dar e cumplit de incomod sa il vedem.

Desigur, nu toti sint asa. Depinde doar de acel "asa". Descoperim doar variante ale acelui "asa" neplacut.
***
Si nu ne lecuim.
Oare soarta noastra este ca o roata? Ne invartim etern in jurul acelor prostii comise, incapabili sa rupem cercul?
Ne tot zicem..."m-am lecuit! nu mai fac!"...
Shit.
Bullshit.
Buuuullshit!
Ne cacam pe aceleasi jucarii, facem aceleasi tampenii, aceleasi greseli.
Incep sa am banuieli de masochism.
Degete prinse la usa, palituri in testicole, evident, pe la spate, capete in gura, coate in coaste, palme peste ochi, pumni in nas...agreem tot tacimul.
La propiu sau la figurat, tot aia.
Incasam.
Si nu intelegem.
Ca.
Daca cineva va avea ocazia sa te futa, o va face.
Absolut sigur.
E cea mai puternica tentatie pentru animalul-om.
Sint prea putini cei ce pot rezista.
Si aceia se ascund cit de bine pot, deoarece stiu ca o vor lua, chiar si numai la o simpla banuiala ca sint cum sint.
***
Zise Eu, cel apasat, nebun, asocial, pesimist...
Oare acel Eu e chiar asa de apasat, nebun, asocial, pesimist?
Sau doar cumplit de realist?

Mittwoch, 30. September 2009

Cind...



Cind cazi, te ridici.
Cind ai un membru bolnav, il amputezi.
Cind esti invins, o iei de la capat.
Cind ai un pod in urma, il arzi.
Nu lasi singele care iti intra in ochi sa iti acopere vederea.
Stringi din dinti.
Alt val de singe erupe.
Gustul e incomparabil.
Metalic.
Totusi seducator.
Gustul mortii.
Si impingi.
Te ridici.
Pasii se poticnesc intai.
Dar, pas dupa pas, devin mai fermi.
Nu iti mai pasa ca dira de singe ce o lasi in urma ta poate spune oricui INCOTRO mergi.
Iti pasa decit de mesajul transmis.
NU ma puteti dobori.
Nici direct.
Nici indirect.
Caci.
Ce nu m-a omorit, nu ma face decit mai puternic.
***
Podul ars e in spatele meu.
Organul amputat singereaza in iarba.
M-am ridicat si merg.
Ce simte cineva care a ramas fara gloante in pistol, la vederea Lupului...?