Uichend once again

...ceva de gen...

Everytime we say goodbye...

Da, de fiecare data cind ne luam la revedere de la cineva drag, murim un pic.

Cind trebuie sa pleci, si sa lasi in urma o fiinta, in mod voluntar si spre binele ei, ceva din sufletul tau moare.

Iar cind trebuie sa pleci de linga o vietate care te-a iubit neconditionat, bucata din sufletetul tau supusa decesului e si mai mare.

Cind ne uitam la caini nu realizam cite am putea invata de la ei despre dragoste si suflet.

***

Incerc sa zimbesc. Sa scriu povesti hazlii. Sa... scutur Lupul din interior.

Dar, instantaneu, degetele amortesc.

Inspiratia piere.

Iar peste tot, in linistea din sufletul meu, se aude, indepartat, urletul lui.

Al Lupului.

Si de data asta ma tem ca nu se va lasa din nou bagat in cusca, momit cu dragoste, bunataturi si o viata normala.

***

Asta sint eu. De ce ma mai mir, sau opun?

Stelele (2)

M-am uitat la un colt de cer in noaptea asta.

Nu stiu ce mi-a venit.

Pentru ca nu voi mai privi niciodata cu bucurie cerul de deasupra mea, noaptea.

***

Dar mi-a scapat.

O singura privire.

A fost indeajuns.

Indeajuns ca sa ma intreb.

Oare mai privim aceleasi stele?

Eu si tu?

***

Nu.

Cu certitudine nu.