Da, de fiecare data cind ne luam la revedere de la cineva drag, murim un pic.
Cind trebuie sa pleci, si sa lasi in urma o fiinta, in mod voluntar si spre binele ei, ceva din sufletul tau moare.
Iar cind trebuie sa pleci de linga o vietate care te-a iubit neconditionat, bucata din sufletetul tau supusa decesului e si mai mare.
Cind ne uitam la caini nu realizam cite am putea invata de la ei despre dragoste si suflet.
***
Incerc sa zimbesc. Sa scriu povesti hazlii. Sa... scutur Lupul din interior.
Dar, instantaneu, degetele amortesc.
Inspiratia piere.
Iar peste tot, in linistea din sufletul meu, se aude, indepartat, urletul lui.
Al Lupului.
Si de data asta ma tem ca nu se va lasa din nou bagat in cusca, momit cu dragoste, bunataturi si o viata normala.
***
Asta sint eu. De ce ma mai mir, sau opun?
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen