Web-Stat

Montag, 12. Oktober 2009

atunci, cindva...



Pe vremea aceea se putea.
Si asa i-au prins vremurile.
Ca in povesti.
Au trait.
Au imbatrinit.
Impreuna.
Nu au fost cu nimic inferiori ca au facut asta.
Insa, de multe ori ma intreb daca longevitatea relatiilor acestor oameni nu e de fapt o indreptare in directia corecta a orgoliilor.
O asociere corecta, pe baze reale, mult mai reale decit putem noi permite in ziua de azi.
As putea zice ca e si un rezultat direct al educatiei.
Sau in ziua de azi, mai degraba, a lipsei educatiei.
A lipsei de teluri corecte in viata.
Si a lipsei de discernamint in ceea ce ne dorim...
***
Traim.
Muncim.
Acumulam.
Sau poate nu.
Anyway, ce sens au toate daca nu ai cui lasa rezultantele unei vieti?
Doar de amorul artei, sa arati ca poti?
E chiar asa de greu sa faci lucrurile intr-o ordine fireasca?
E asa de greu sa iti doresti lucruri normale?
E asa de greu sa dai deoparte "entertainmentul" din viata ta?
***



video

***
Poza "on top" am pus-o prin bunavointa unei fotografe foarte talentate!
http://andreeab.deviantart.com/

1 Kommentar:

copiiiiubirii hat gesagt…

Nu cred ca e mai greu acum ca altadata. Pentru ca pentru acei oameni e usor... si sunt putini acei oameni, indiferent ca au trait acum 1000, 100 de ani sau 1 an.

Cred ca pe multi batrani, pe multi din alte vremuri, i-au tinut regulile impreuna, uzuantele sociale si educatia, nu dragostea. Si care e diferenta intre a sta cu cineva ca asa trebuie sau pe motive materiale? Tot lipseste iubirea...

Oamenii si numarul celor capabil sa iubeasca cu adevarat nu se schimba in timp, se modifica numai manifestarile oamenilor si relatiilor.