Web-Stat

Dienstag, 29. September 2009

walking into


Toamna.
Inca un an trecut.
Inca o cicatrice adaugata la colectie.
Citeva fire de par alb.
Si inca niste bataturi in talpa.
Inca niste locuri adaugate pe lista experientei personale.
Citeva iluzii surprinse fugar, cu coada ochiului.
Inca citeva deziluzii peste care se trece usor, din obisnuinta deja, cu eternul "i knew it" pe buze.
Niste mici reusite. Prea mici pentru a fi notabile.
Multe locuri prin care am trecut.
Citeva in care mi-am permis sa ma opresc.
Si citeva in care am fost invitat sa zabovesc, oferind recunostinta in schimb.
***
A fost un an interesant.
Din ce am stiut ce NU doresc sa fiu, in aceasta perioada am invatat sa accept ce doresc sa fiu.
Am invata ca soarele nu lumineaza decit daca-i lasi loc sa intre.
Am invatat ca te poti opune curentului.
Ca ceea ce pare intimplare poate fi controlat.
Ca trebuie sa iti lasi loc si de un zambet, la fel ca si pentru o lacrima.
Ca in aceasta viata fiecare etapa isi are anotimpul ei.
Si ca uneori iarna inseamna viata iar vara moartea.
Si ca viata e scurta.
Prea scurta ca sa o expui hazardului, sau celebrului "que pasa, pasa".
Mult prea scurta ca sa o irosim cu priviri inapoi, in loc sa ne uitam pe unde calcam sau chiar mai departe de asta.
***
Am cunoscut o gramada de oameni deosebiti.
Minunati.
Si originali.
Curajosi, proaspeti.
Cu slabiciunile si dorintele normale, tipice speciei umane.
Si cu destul curaj sa se accepte asa cum sint.
Destul de puternici ca sa nu-i deranjeze asta.
Asa cum ar trebuii sa fie de fapt oamenii.
***
Lumea a ramas aceeasi.
Insa drumul meu cred ca a facut o bucla in jurul ei.
Care imi permite sa o vad din alt unghi.
Sa-i accept existenta in paralel cu mine.
NU doar in raport cu mine.
Si am inceput sa vad si padurea, in pofida copacilor.
Sa accept ca un pahar poate fi reumplut, si ca asta e rostul lui.
Si ca daca nu poti trece printr-un loc, e mai bine sa-l ocolesti.
Totdeauna exista solutii.
Insa trebuie imaginatie, dialog si vointa.
Insa ce conteaza?
Doar lucrurile neimportante si perene se obtin usor.
Si simplu.
***
Cu toata ceata deasa, e prima data cind frumusetea drumului imi da avint sa merg mai departe.
Nu mai consider misterele cetii ceva neaparat rau.
Pot spune chiar ca-i chem ineditul asupra mea.
Daca nu mai ai curajul sa accepti provocari, mai bine te opresti.
Putinul bine pe care il vei gasi va compensa raul revarsat asupra ta de necunoscut si viata in general.
Intrebarea de baza e insa simpla.
Doresti sa inaintezi de dragul binelui pe care astfel ai sansa sa il intalnesti?
Sau doresti sa te opresti de frica raului?
Care, implicit, e acolo.
***
Incremenirea inseamna moarte.
Indiferent daca in bine sau rau.
***
video
***
"The night
Relieves the day
When the night
Relieves the day

You fill my days with laughter
You take away the strain
There's a smile I'd forgotten
But, you've put it there again

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home

Now you said that I hurt you
And left you far behind
But you knew I'd come running
I just hope that I'm in time

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home

No I don't wanna lose you
Never wanna see you cry
I don't wanna lose you child
I'll never say goodbye

All I need is to be with you
Somewhere, somewhere we call home..."

Kommentare:

Cristian Lisandru hat gesagt…

"Am invatat ca te poti opune curentului.
Ca ceea ce pare intimplare poate fi controlat.
Ca trebuie sa iti lasi loc si de un zambet, la fel ca si pentru o lacrima.
Ca in aceasta viata fiecare etapa isi are anotimpul ei" - minunat... O postare cu adevărat foarte bună...

snowflake hat gesagt…

Se simte multa speranta in ceea ce ai scris,luciditate si putere...Fata de alte postari lucrurile se vad mult mai pozitiv :)Tine-o tot asa,e bineee!

LaMargineaNoptii hat gesagt…

stai linistita, e o chestie de suprafata, hihi...