Web-Stat

Samstag, 27. Juni 2009

pe drum, de drum si de vacanta



Sint intr-un periplu mult asteptat prin tara.
Cu copilot, adica fica-mea.
Si, ca de obicei, ma minunez, comentez si birfesc.
***
Am preluat "fiara" de la Durau, unde haite intregide de ale ei distrugeau pacea unor maicutze si taicutze, dealtfel un loc pasnic, total neadecvat hoardelor pre-adolescentine.
"Fiara", altfel rezonabila,s-a lasat mituita cu o inghetata mare, si a luat rolul de copilot in serios.
Mai vedea o groapa, mai o localitate...mai comenta ea de una alta.
Drumul pe cheile Bicazului e superb.
Natura e halucinant de frumoasa acolo...



Soseaua insa e cam sparta.
Cu pensiuni si hoteluri cam de kkt, sau personal tot Maro.
Am coborit.
Si am intrat in ungurime.
Unde.
Am invatat de ce maghiarii sint asa buni la off-road.
Drumul era de fapt o enorma proba speciala, cu capcane( politie).
Am hotarit de comun acord cu al meu copilot sa ne bucuram de natura, asa cam hotarit sa vizitam lacul Sf. Ana, in drum spre Brasov.
Zis si facut, intr-o...hmmm, localitate, numita Bixad (stiu, suna a laxativ), am facut dreapta.
Spre obiectivul turistic Sf. Ana, unul din cele mai frumoase lacuri din lume, absolut unic macar in Europa, din cauza naturii vulcanice, obiectiv de interes stiintific mondial, eteceoblabla.
Deci.
A inceput binishor, dar o data cu trecerea intre judetele iredentiste, drumul mai era doar o enorma groapa cu usoare urme de asfalt.
Copiloata semnaliza....
"Groapa!
GroapaGroapa!
Groapa!
GroapaGroapaGroapaGroapa!!!
...
Tata, sint prea multe...!"
Obosise...
Intr-un final, stresul drumurilor maghiaro-secuiesti s-a incheiat cu un ungurutz imbracat ca Rambo postat in mijlocul drumului.
" Tomnu', dache vrut la voi mers lalaaac cu masinul, costat 10leu"
Am platit.
Desi, la cum arata drumul, imi datora el bani.
Si am ajuns.
Lacul...e magic.
Asa salbatic si neamenajat cum e.
Lumea era civilizata, nu era mizerie.
Evident, s-a gasit unu' sa arunce un pampers full de miazme in ceva tufis.
Iar copiloata i-a zis scurt.
"Nene, esti mirlan"
S-a inrosit.
Dar a lasat pampersul in tufis.
Am coborit.
Tot injurind.
Dar macar am patruns in spiritul maghiar al locului.
Caci, o data ajuns jos, mi-a venit sa zic- "Puile meu de drum la el!!!"
***
Am trecut prin Sf. Gheorghe.
La cit era de lipsit de semne, cred ca saracu Sf. Gheorghe nu a reusit sa omoare balaurul. Caci nu a gasit drumul spre el si s-a ratacit.***
***
Intr-un final, am ajuns la Bran.
Unde Hotelul Wolf mi-a adus aminte ca si in tara noastra SE POATE.
Dar ca prea putini vreau.
Ei vor.
Si le si iese.

Kommentare:

AbraMack hat gesagt…

Super scris si nu pot decat sa imi imaginez cat de bine te poti simti... in mare parte (90%), datorita co-pilotului... :)
Daca mai sunteti pe drum, va doresc sa aveti parte de vreme faina si sa va bucurati la maxim unul de altul!

Tzuc iu!

Thornofrose hat gesagt…

Te invidiez pentru locurile prin care ai trecut..chiar și așa cu gropi. Deh, nu-s ele de vină că nu le astupă nimeni.. Păcat că țara aia tolerează prea mulți imbecili.. Vacanță plăcută!

Lia hat gesagt…

Ultima oara cand am trecut pe drumurile de care spui, a fost acum vreo cinci ani. Din cate vad, nimic nu s-a schimbat in privinta gropilor, a semnelor de circulatie si a "ospitalitatii" unor locuri. Oricum, incearca sa excluzi faptul ca traim in Romanica, si ca gropile ne ocupa tot timpul :))