Web-Stat

Mittwoch, 18. Februar 2009

ochelari de cal...



"Uimitor ce usor se pot declansa amintiri.O melodie,o privire pe geam,un somn de dupa-masa,o poza.....Orice.Inclusiv trairile celorlalti.Intr-adevar,nimic nou sub soare.
Uimitor insa cit de utile pot fi aceste amintiri......neprovocate,sa zic asa.
Cat de clare par unele lucruri la o privire ulterioara,neintentionata.
Cat de multa e in jurul nostru la bine.
Cat de putina lume e in jurul nostru la rau.
Cat de multa lume am ajutat.
Cat de putina lume ne-a ajutat.
Cat de mult ne perverteste dragostea sau ura vederea clara asupra lucrurilor.
Cat de goale sint in general vorbele.
Cat de mult ne complicam viatza singuri.
Cat de similare devin lucrurile atunci cind situatiile se deterioreaza.
Cat de multe sabloane in comportamentul uman exista.
Cat de putine lucruri cu adevarat importante exista in viata.
Cat de putin avem sansa sa ne bucuram de ele.
Cat de mult se bucura altii cind pot sa ne interzica accesul la ele.
Cat de putin inseamna spiritul de echipa pentru unii atunci cind trebuie sa dea.
Cat de mult,in schimb,cind trebuie sa ia.
Cat de putin e capabila lumea de altruism,si cit de putin il apreciaza.
Cat de mult dicteaza interesele viata unora si cat de bine incearca sa o ascunda.
Cat de rar rezista specia umana tentatiei de a face rau.
Cat de mult minimalizeaza binele si maximalizeaza raul,atunci cind interesul o cere.
Cat de gresita e optica ca oamenii merita incredere din start.
Cat de rar ne apreciem putinii prieteni sinceri pe care ai avem.
Caci ei sint singurii care vin.
Atunci cind altii pleaca.
*multumesc celor 4 persoane care au inspirat acest blog.se vor recunoaste singure."
***
O scriere din alta viata.
Mai bine zis, dintr-un moment cind credeam ca am o alta viata. Sau cel putin ca o sa am.
Uimitor, mai tot timpul uitam ca traim sub acelasi soare iar lucrurile au putine sanse sa se schimbe, sub el.
Naravurile nu se schimba.
Niciodata.
***
Istoria e ciclica.
E lucru dovedit.
Pina si noi sintem ciclici.
Repetam aceleasi greseli.
Ne incredem in aceleasi prostii.
Omitem aceleasi ocazii de-a ne rupe.
Insistam in bunatate.
Perseveram in rautate.
Si, mai mult ca orice, ne dorim rasplata pentru binele savirsit.
Si tot o data ne dam cu curul de pamint doar-doar scapam sa nu ne platim rautatea.
***
Am fost intrebat ieri de o foarte buna prietena de ce insist in radicalisme.
Era vorba despre casatorie, printre altele.
M-am gindit mult la asta.
Am un background destul de incarcat la asta, pot sa-i zic golaveraj negativ, in limbaj fotbalistic.
Doua esecuri.
Nu, nu o sa fac afirmatii misogine pe tema asta. Niciodata in cazuri de gen nu exista doar un singur vinovat. Si imi am si eu partea de vina. Iar ca orice ma priveste, mi-o asum. Cea mai de capatai greseala savarsita a fost o dorinta excesiva de-a avea o familie. Cu persoane nepotrivite pentru asta. In primul caz, partenerul a dorit doar o cariera, dar a spus-o pe fata. Nu am apreciat asta. In al doi-lea partenerul a dorit exclusiv sa se distreze. Nu am stiut sa descopar asta. Am gresit. Am gresit mult, caci in ambele cazuri frustrarea amindouora a dat nastere la povesti urite, ura si multe alte mizerii.
Nu, cred ca nu mai cred chiar de loc in "sfanta" institutie a casatoriei.
Dragostea exista.
Sau nu.
Cred orbeste in ea.
Dar nu o poti cumpara.
Sau vinde.
Nu o poti...contracta.
Nu poti face contracte de vanzare-cumparare cu sentimente.
Ori casatoria asta a devenit.
Si nici macar nu exista vre-o banuiala de "fair exchange".
Am iubit.
Iubesc.
Si voi iubi.
Dar nu voi vinde sau voi cumpara sentimente niciodata.Nici acum, si nici in alta viata.
Nu voi uita niciodata cit de mult iti poate pervertii viata o amarita de bucata de hartie binecuvintata de un popa mirosind a alcohol si stampilata de un politruc cu o cirpa tricolora pe el.
Oricine vede comuniunea dintre doi oameni doar prin prisma actelor, sau, mai bine zis, doar ca pe o institutie cu program, fisa a postului si disponibilizari, e...mic. Marunt. Cu dorinte, aspiratii, sentimente si o minte marunta. Mizeria proprie te face mic. E lucru stiut. Dar care de obicei trece neobservat de impricinati.
***
"It goes on and on and on, it's heaven and hell
Oh well..."
Ne trezim oare vre-o data?

Kommentare:

FaithlessFairy hat gesagt…

citind asta, mi-au dat lacrimile...
si eu, dintre multi oameni, stiu sigur ca toata povestea cu "happy ever after" e bullshit! ca nu exista ceva mai ipocrit in toata istoria omenirii decat institutia casatoriei...
si tocmai eu m-am maritat! asta ma face sa par mai ipocrita decat orice... constientizez si sunt cu atat mai trista...
dar nu suntem mereu in pozitia de a alege ce e mai bine... cateodata trebuie sa alegem raul cel mai putin rau...
inca plang.

LaMargineaNoptii hat gesagt…

viata e facuta din alegeri, si n u intotdeauna ne putem lauda ca le-am facut pe cele mai bune. eu cel putin nu pot afirma ca le-am facut.

Lia hat gesagt…

Referitor la ultima parte a articolului: la un moment dat am fost intrebata: "Si? Nu te casatoresti si a treia oara?"...
Intotdeauna am glumit pe tema asta si dupa primul divort, am spus ca o sa "incerc" pana o sa reusesc, chiar daca va fi sa ma casatoresc de zece ori. Dupa al doilea divort, m-am gandit ca poate nu sunt eu facuta pentru asta si ca nu "e sa fie". Se stie ca pentru unii oameni chiar nu e sa fie, si gata. Nu stiu daca fac parte din "categoria" asta, dar tot ce se poate.
Undeva in adancul meu, inca mai am farama aia sa cred ca a treia oara ar putea fi ceea ce mi-am dorit cu adevarat: o familie. Dar numai in adancul meu.
Daca va mai fi sau nu, si o "a treia" oara, numai destinul meu poate sti. Eu nu :)

andain hat gesagt…

eh... nu mai zic nimic. mi am schimbat drastic parerea si crezul despre relatii si orice ar implica "iubirea"

sad...

AbraMack hat gesagt…

...Never say never, like Ive said be4!!! Esecurile in casnicie lasa urme adanci dar, hei, pot exista si deceptii mai adanci! Ideea de a spune NU din start unei potentiale viitoare casatorii...De unde putem stii ca persoana careia ii punem acel NU pe umeri, nu e ACEA persoana???
Dragul meu prieten... Cred, ca si ceilalti care au postat comentarii, ca viata nu e nicidecum roz...dar noi o putem face sa fie macar...mauve!!! :) Alegerea ne apartine!!!!