Ma gindesc.
Uneori poate prea des.
Mi-sa reprosat asta.
Si nu o data.
***
Si tot incerc sa descopar ce e de fapt acolo.
Inauntru.
In mintea mea.
Singurul loc de unde nu mai am cum sa fug.
***
Descopar ca lumea din jur ma face sa ma retrag tot mai des acolo.
NU sint pe aceeasi lungime de unda cu ea.
Nu pot fi fals.
Nu pot fi las.
Nu pot fi ipocrit.
Atunci ce dumnezeu mai caut eu aici?
***
Nu stiu sa fiu destul de materialist ca sa ma potrivesc in acest puzzle care inseamna lumea de azi.
Nu cred in minciuni in scop de avansare pe scara sociala.
Nu cred in necesitatea ipocriziei in relatiile umane.
Nu cred in fuga de raspundere.
***
Viata nu e un joc de carti.
Nu a mea.
Poate barza a gresit vremurile ,cind m-a adus pe lume.
As fi preferat de departe,daca as fi avut de ales, sa traiesc cind lumea era inca tinara.
Orizonturile erau inca largi.
O stringere de mina facea cit toate contractele scrise, chiar mai mult.
Iar oamenii stiau a privii in ochi.
Si aveau curajul asta.
Iar oamenii iubeau altfel.
Pur si simplu iubeau, nu jucau jocuri de strategie.
***
Cinstea nu era doar o vorba goala.
Onoarea era onoare.
Iar datoria era un crez.
***
Sint un intarziat al sortii, probabil.
Pierdut intr-o lume straina, la care nu ma pot adapta.
In orice caz, nu ma pot adapta sincer.
***
Eu inca cred in familie.
Cred in Mos Craciun.
In zambetul copiilor.
In fair-play.
***
Din pacate, mai pot crede doar foarte rar in oameni.
Si, aproape niciodata, in motivatiile lor.
***
Asta a dus la o hiperconstientizare a ceea ce doresc eu de la oameni.
E rau sa doresti sa primesti inapoi exact ceea ce oferi?
Sau e prea periculos sa accepti reciprocitate?
Sau e prea mult sa o ceri?
***
Mi-sa spus azi sa nu ma mir ca sint singur.
Nu ma mir.
Asa o fi.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen