
...prin frigul unei nopti ajunse la sfarsit.Pas dupa pas.Cu incapatinare.Pe urme.
Poarta trebuie sa fie undeva in fata.Ascunsa intre umbrele trecutului.Protejata de frica tenebrelor.Frica de-a pierde una din creaturile favorite.Dar e acolo.O simt in fata mea,undeva.
(daca te uiti in abis, si abisul se uita in tine)
Intrezaresc o zina.
Ascunsa sub o manta magica.Doar apropierea de Lup imi permite sa o vad.Asa cum e.Acolo unde e.Drumurile noastre se ating usor,din nou.Dar sensurile de mers sint complect opuse.Simt inca in buzunar bagheta.Prea magica pentru mine.Prea putin magica pentru ea.
Evident ca i-o dau inapoi.Nu o poate folosii,ii lipseste mina cu care ar putea.Stie ca e inutila, nu are efect, e oferita tardiv.Deja a parasit Marginea Noptii. Cu ce o mai poate ajuta?
Tousi nu m-am putut abtine sa nu i-o ofer.De dragul unei interactiuni salvatoare la un moment trecut.Desigur,interactiune binevoitoare si plina de ajutor, dar complect neintentionata.
Oare sint un om mai bun fiind-ca am facut asta?Oare chiar doresc sa fiu mai bun?
***
Pasesc,prin zapada sfarsitului de noapte.Usa tot nu se vede.Trebuie sa ghicesc jocul tenebrelor.