...cind vintul urla pe strada...

Intr-o duminica seara

cind vintul urla pe strada...

 

***

De ce sint rau?

Pentru ca pot?

Pentru ca mi-a ramas doar asta, ca baza sa construiesc mai departe?

Asa sint eu, acolo, dedesupt?

Nu. Cu certitudine nu.

Desigur, e multa... uritenie in noi cind cineva ne da de pamint.

Depinde de noi daca alegem sa ne ridicam intru mizerie sau la ceea ce am fost.

Paharul are si o parte plina.

Aia trebuie vazuta.

Si, la o a doua privire, imi dau seama ca partea plina e mai mare decit cea goala.

De fapt, poate ar trebuii sa las cuiva loc sa umple ce s-a golit.

Poate ca merita.

O fi frica de-a nu ajunge din nou in aceeasi situatie?

Probabil. Posibil.

Nu stiu daca sint pregatit fata de mine sa recunosc asta.

Sau doar intr-un moment in care nu ma intereseaza prea mult asta.

O fi scirba de-a ridica inca o data crucea aia si a merge peste pietre ascutite?

Toti obosim sa ne fie rau, o data si o data.

Duce la ginduri absolut imbecile.

Precum o inchipuita vina de-a dori binele altora.

Sau de a iubi.

***

Nenorocitul de pahar are insa multe fatete.

Iar deobicei ne lasam furati de ce e in el, si uitam sa il mai si rasucim.

Poate nu e vorba de uitare, ci de dorinta de-a vedea prin fateta favorabila.

Una din cele mai letale greseli, de fapt.

Viata asta e ca un puzzle.

O piesa cheie iti dezvaluie toata splendoarea sau oroarea puzzle-ului.

Uneori dorim bucata respectiva.

Alteori nu.

Si uneori ne impiedicam de ea la un mod in care nu o putem ignora, sau refuza sa o vedem.

Cel mai rau moment dintre toate.

Toti avem impresia ca ce nu stim nu ne poate rani.

Bad moment. Cind ceva e chitit sa te raneasca, o va face.

Atunci de ce nu alegem ranile la momente hotarite de noi?

Pentru ca avem puterea si vointa de-a ne baga singuri in toate relele din lume.

De ce nu putem dovedi, macar un pic, damage control?

***

Intr-o duminica seara

cind vintul urla pe strada...

Ma gindeam la drumul meu

Ce nu e nici gol, nici greu

Totul e sa il vad eu...

 

Citeodata el se pierde

Si ajung la un liman

Unde nimeni nu ma vede

Dar nici liniste nu am.

Si atunci aflu subit

Ca de fapt e doar parere

Totul este scrum si fum

Si cum ies de la vedere

Drumul meu cel preaiubit

Ma asteapta in tacere...

Citeodata e in zare

O lumina, un camin

Insa stiu cu disperare

Ca-i al altora destin.

 

Cei ce au pasit pe Drum

 Nici in zi

Si nici in noapte

Luna le e ghid acum

Si-i va duce prea departe...