Cu ajutorul...

"se vor rezolva toate, cu ajutorul domnului!"
***
Se zice ca ajunge doar sa te rogi...
Doamne.
M-ai construit dintr-o bucata de lut.
Mi-ai dat un suflet.
M-ai facut pradatorul suprem, intre animalele gradinii tale si ale lumii, prin viclenia cu care m-ai inzestrat.
Mi-ai daruit aceasta lume, o data cu inteligenta de-a o pastra.
M-ai lasat sa aleg intre bine si rau din cauza curajului cu care m-ai dotat.
M-ai lasat sa imi pun intrebari in voia mea, daruindu-mi curiozitatea.
Intrebarea e simpla.
De ce ai dori sa te rog sa imi rezolvi tu problemele?
M-ai inzestrat cu toate harurile ca sa ajung un nevolnic care is bate joc de ereditate?
Daca intr-adevar esti acolo, doresti sa ma folosesc de ceea ce mi-ai dat.
Daca ai creeat lumea asta in scop de bine, nu iti doresti sa ne rezolve altul problemele, ci iti doresti sa ne dovedim demni de ceea ce ne-ai daruit.
***
Exista insa inca o posibilitate.
Posibilitatea ca lumea creeata sa fi devenit prea aglomerata pentru a mai fi la indemina ta sa ne privesti.
Si atunci ce vom face?
Ne vom pune in genunchi si ne vom ruga sa ai mai mult timp pentru noi?
Vom astepta eterne solutie divina a unor probleme la care doar in mod lumesc se pot gasi solutii?
***
Desigur, exista si posibilitatea ca tu sa fii inca receptiv.
Dar ce ajunge la tine sa fie filtrat de ceea ce hotarasc niste bieti oameni, cu pofte si defecte omenesti.Uneori...exacerbate.
***
Personal, cred ca ai facut totul just for fun.
Iar pentru a spori dificultatea nivelelor, ai introdus liberul arbitru, si, de ce nu? ghinionul.
Pe linga asta sa nu uitam ca tot tu ne-ai inzestrat cu toate pacatele ereditare, cunoscute deja sau necunoscute inca.
Destul cit sa cam excludem buna credinta si sa banuim dorinta de amuzament.
***
Indiferent de situatie.
Am reusit sa imi ridic crucea.
Ca intotdeauna, intai cu pasi poticniti, dar cu fiecare pas mai repede, o sa o port in continuare.
Dispretuind complect drumul plin de pietre sub picioarele mele desculte.
***
Cel mai umil dintre cei trufasi.
Cel mai mandru dintre cei marunti.
Nici om.
Nici lup.
Nu imi pot permite luxul de a lasa pe altcineva sa imi rezolve problemele.
Ca lup, as muri daca as incerca asta.
Ca om, mi-ar muri scanteia gindirii.
Cu unii, lanturile comoditatilor se dovedesc intotdeauna prea moi.