Nu putea fi o zi care sa treaca fara nici un ...fara nici o faza tipica unora.
As fi foarte curios ce e in sufletul oamenilor care te mint sau sint ipocriti pe fata, cind citesc in ochii tai ca stii cum stau lucrurile.
Ca in ochii tai scrie ca te tavalesti de ris in interiorul tau...
Privind cum continua, in inertie, incercind sa te sau sa se autoconvinga ca e asa cum zic ei.
Oare cit de mult te poti fute singur, si cita placere poti avea in asta?
E oare placut ca oamenii din jur sa stie ca esti un jegos, nu de orice fel, ci genul care se si complace in auto-fuck?
Oare e vre-un orgasm mitic si ascuns, pastrat pentru initiatii ipocriziei, sa vezi dispretul in ochii oamenilor?
Sa iti simti propriul miros de rahat?
Sau gustul materiei maro in gura cind debitezi diverse mizerii?
***
Pur si simplu nici macar nu am putut fi ironic.
M-a apucat risul.
Un ris sincer, ca dupa un banc bun, de om fericit.
Maaaare e gradina lui dumnezeu!
Si dupa aceea m-a apucat un pic de tristete.
Cum decad oamenii...
Sau nu decad.
Poate a fost intotdeauna asa.
Iar eu nu am vazut asta.
Si constat ca aceasta concluzie nu ma face de loc mai fericit...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen