noi...

Noi.
Oamenii.
Proveniti dintr-o celula nebuna.
Acum mii de ani.
Sau.
Tot noi.
Oamenii.
Proveniti din lutul investit cu suflet de un demiurg plictisit.
***
Ce sintem?
Daca sintem o intimplare a naturii, o gluma, sa zic asa, e o gluma proasta si cu efecte total destructive in timp.
Probabil exista o multime de celule nebune in natura, dar, de obicei e o treaba ce se auto-regleaza. Nu auto-agraveaza.
Cit de plictisit poate fi un demiurg?
Poate fi plictisit?
Creeatia unui demiurg se presupune ca are o motivatie.
Joaca de-a un-pic-de-nisip-un-pic-de-apa-un-pic-de-kkt a demiurgului nostru pare mai mult o rautate intentionata.
Nicidecum un act de creeatie intru mantuire sau glorie.
Ce nevoie ai sa creezi si un rai?
E nevoie neaparata de recompensa pentru fapte bune?
Dupa ultimele lucruri aflate de mine, faci fapte bune de dragul lor. Nu de dragul rasplatii. Fie ea si in viata de apoi.
Un Iad? Ca sa se consoleze prostimea cu ideea ca cineva ii va razbuna cindva si pe ei? Te razbuni singuri. E treaba lui Dumnezeu sa-i trieze dupa.
***
In ambele variante, daca gindim mai profund si privim din afara, chiar nu avem nici un rost, ca indivizi. Tot ce realizam e important doar daca impartasesti punctul nostru de vedere asupra lumii si faptelor. Atit.
Ne nastem din nimic, sau dintr-un impuls sexual. Ceea ce uneori e mai putin decit nimic.
Traim dupa percepte meschine si marunte.
Devoram tot, de-a valma. Inclusiv alti oameni.
Murim singuri.
Prin "maretele" fapte, devenim tot mai tare o boala a planetei. Nu o minune a ei. Termite. Ce devoreaza tot. Si pleaca mai departe.
***
Oare sintem o nebunie de neremediat pentru natura? Caci actionam ca AIDS la nivel planetar.
Oare sintem incercarea demiurgului de-a creea raul, in stare cit mai pura, auto-perfectionabila? Iar Iadul l-a creeat pentru specimenele reusite, colectibile? Sa nu uitam niciodata, raul se autodistruge aproape in totdeauna, pina la urma. And no, it gives you no cookies...
***
Ptiu doamne, ce face din mine o duminica seara de plictiseala...