Memories

Interesant cum amintirile au prostul obicei de a-si face loc in mintea oamenilor.
Orice le poate provoca aparitia.
O privire pe geam.
Un creion.
O floare.
Un zambet.
Chiar si o pala de vint.
***
Aceeasi camera.
Aceeasi priveliste pe geam.
Aceeasi situatie.
Curios, cum lucrurile ajunse pe un anume fagas se repeta.
Aceeasi persoane, aceeasi actiuni, aceleasi consecinte.
***
Cu amintirile iti trebuie un anume mod de-a te descurca, daca doresti sa iti mearga bine.
Trebuie sa incerci sa nu-i urasti pe cei ce ti-au provocat neplaceri.
Trebuie sa incerci sa continui sa-i iubesti pe cei ce au avut grija de tine sau au avut influente bune.
Trebuie sa stii ca atit raul cit si binele acela a trecut.
Privirea aruncata inapoi nu are voie sa iti smulga decit un zambet, si acela sincer.
Caci.
Ai trecut peste.
Ai supravietuit inca o data.
Iar, daca ai reusit cele de mai sus, stii ca ai facut-o cu fruntea sus, nu umil, ca slugile.
Ce nu te omoara te face doar mai puternic.
***
Trecutul nu se schimba.
Nici nu poate fi schimbat.
Nici oamenii nu se schimba.
Si nici ei nu pot fi schimbati.
Caci sintem ceea ce sintem, prin propria noastra alegere, nu prin liber arbitru.
Si trebuie sa alegem sa ne achitam factura pentru ceea ce am ales, indiferent de alegere.
Asta ne face oameni, ne deosebeste de animale sau pseudo-oameni.
Curajul de-a ne prezenta la caseria vietii.
***
Ma consider om.
Am platit ce am datorat.
Si am trecut mai departe.
Cu fruntea sus.