Dienstag, 30. Dezember 2008
somewhere
Nimic nu e mai pasnic, in teorie, decit o seara de iarna petrecuta la caldura.
Teoria insa nu bate cu practica.
Afara e frig.
Ajungi acasa inghetat, dupa o zi de munca stresanta si plina de imbecilii de ultima ora.
Dai de caldura.
Oarecare confort.
Te relaxezi.
Incepi sa te gandesti.
La diverse.
Si, ca de obicei, o iei razna.
Eu, cel putin uneori, o iau asa.
***
In seara asta, asa de linistit, mi-am analizat trecutul prin prisma verbului "a face".
***
Am incercat sa imi dau seama ce am facut in viata asta.
Am realizat a am facut o gramada de tampenii.
Prostii.
Lucruri rele.
Dar si citeva lucruri bune.
Am incercat sa imi dau seama ce am facut pentru altii.
Prea multe. Sau mai bine zis, uneori au fost prea multe ca sa ma mai pot simti confortabil cu asta.
Am incercat sa imi dau seama ce am facut pentru mine.
Si mi-am dat seama ca, vorbind de lucruri serioase, prea putin.
***
Si asa mi-am dat seama cit sint de disperat sa urmez un drum poate gresit, in ce ma priveste.
O viata intreaga mi-am dorit o familie, un cuib cald, de care sa am grija, si sa dea un sens vietii mele.
O viata intreaga am crezut in niste valori poate perimate in ziua de azi.
O viata intreaga am crezut ca poate exista magie intre oameni.
O viata intreaga am crezut in...multe lucruri care viata mi-a dovedit ca sint stupide.
***
Poate nu e de mine.
Mai bine zis, incep sa ma lamuresc, intr-un tarziu, de ceea ce viata incearca sa ma invete, anume ca unele lucruri au murit o data cu cavalerii, zinele si balaurii.
Nu invie.
Duse sint, si duse ramin.
Oricit doresti sa invii ceva, nu poti.
Doare cele rele nu pot fi omorite.
Binele, frumosul sau magia din noi sint prea fragile pentru a supravietuii.
***
Poate ar trebuii sa imi caut pacea in alta parte?
Drumul spre casa e oricum demult pierdut pentru mine.
Pe simplul motiv ca putina casa care a fost a fost inghitita de mult de ceatza meschinariilor.
Si de apele unei vieti purtate uneori cu prea multe bune-intentii.
La fel cu drumul spre iad, care e pavat cu bunele noastre intentii.
***
"Build a fire
A thousand miles away
To light my long way home..."
***
...
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)
5 Kommentare:
toti facem tampenii, prostii, nebunii de-a lungul vietii, nu uita ca nimeni nu e perfect, asa-i?
"Am incercat sa imi dau seama ce am facut pentru altii. Prea multe." - daca ai facut asta, inseamna ca ai un suflet mare si bun, si ar fi pacat sa "il pierzi" doar pentru ca "O viata intreaga am crezut in...multe lucruri care viata mi-a dovedit ca sint stupide".
intotdeauna va exista ceva sau cineva care iti va dovedi intr-un fel sau altul ca ceea ce crezi sau simti e "stupid".
de ce? pentru ca asa e mereu in viata, cand iti cresc putin aripile, trebuie sa existe ceva care sa le rupa iar.
si stii de ce se intampla mereu asa? pentru ca ai sufletul prea bun si pentru ca ai puterea sa crezi in anumite valori. pentru ca iti pasa si pentru ca iti pui intrebari.
daca aripile nu ar fi rupte cand si cand, ai uita de valorile si visele tale, ai deveni ceea ce urasti acum!
nu renunta la drumul tau, nu deveni parte din marea banalitate care ne inconjoara zi de zi.
ramai TU. cu valorile si visele tale! daca ti le doresti cu adevarat, sigur le vei avea! trebuie doar sa vrei asta cu adevarat, acolo in adancul sufletului tau!
magiile exista, dar ele vin doar atunci cand ai cu adevarat puterea sa le primesti in "eu-ul" tau. nu doar sa ti le doresti aevea ;)
'cautand magia pierduta in mine'...vrei sa o cauti sau sa o ucizi ? magia te poate face mai vulnerabil,magia te schimba...dar si lipsa ei te schimba
eu nu iti zic decat ca oamenii care nu au un pic de magie in suflet sunt niste oameni 'morti' nu cred ca vrei sa devii ca ei
Kommentar veröffentlichen