Haos.

Dumnezeu e un animal pervers.

Ne-a daruit tot soiul de sentimente, trairi, nici nu mai stiu cum sa le zic.

Nu ar fi o problema in sine.

Problema e motivatia lui.

Perversitatea actului in sine.

Ideea oferirii acestor daruri oamenilor  spre a-le vedea tradate de alti oameni.

***

Poate sint un neadaptat.

Poate sint un retrograd.

Poate apartin unor vremuri apuse, sau nicicind existente.

Dar eu am crezut in dragoste.

Si am crezut in incredere.

Am refuzat o viata de om sa fiu rau, sau sa fac rau.

Am crezut, prosteste, poate, ca dragostea...

NU stiu.

Am crezut ceva in legatura cu dragostea.

Am crezut ca daca iubesc pe cineva destul de tare, asta mi-se va intoarce.

La fel cum am gresit acordind incredere sau ajutind oameni, din putinul pe care l-am avut, crezind ca binele mi-se va intoarce.

Am gresit?

Nu stiu.

Sincer, nu stiu.
Dar viata face tot ce poate sa imi demonstreze ca am gresit.

Sincer, lumea mea e cu fundul in sus.

Valorile, asa putine care imi ramasesera, s-au demonetizat in 5 minute.

***

Am ramas doar eu.

Gol.

Si, mult mai rau decit atit.

Am ramas doar eu privind in gol.

Nu numai ca e toamna in inima mea.

E intuneric in inima mea.

Un intuneric pe care nici ramasita de dragoste ramasa nu il mai poate strapunge.

***

Incerc din rasputeri sa ma uit din nou in sus, unde stiu ca e lumina.

Corpul nu ma mai asculta. Nu mai vrea sa ma asculte.

Ochi mei doresc sa se uite, obsesiv, in jos, cu o fascinatie perversa pentru intunericul in care ma scufund.

Voi mai fi capabil sa o iau de la capat?

Nu stiu.

Voi mai fi capabil sa fiu din nou cel ce am fost, macar pentru un moment din viata mea, sa rid si sa ma bucur?

Nu stiu.

Chiar daca voi mai putea ride, voi ride doar cu mine insami.

Voi mai putea oare iubi vreo data?

Nu stiu.
Poate ar trebuii sa invat sa ma iubesc in primul rind pe mine, si dupa aceea pe altii.
Poate asta a fost pacatul meu de capatai, ca nu m-am iubit destul pe mine si i-am lasat pe altii sa profite de asta, punindu-ma la dispozitia lor.
In orice caz.

Nu cred ca voi mai dori vreo data sa dau ocazia lui Dumnezeu sa isi bata joc de mine.

***
Daca regret ceva?
Doar prostii regreta trecutul.
Pentru ca e mort si mort va ramine.
***

Simt vantul direct in fata.

Cunosc senzatia, stiu ce va urma.

Voi putea sa ma opun, din nou, furtunii?