Dormeam.
Eu nu visez.
Iar daca totusi mi-se imtimpla, e...
***
Precum ziceam. Dormeam.
Din nimicul reprezentat de somnul meu adinc, m-am trezit teleportat intr-un fel de plutire.
Un fel de experienta extra-corporala.
In care tavanul ma impiedica sa merg in sus.
Asa ca am incercat sa ma uit in jos.
Si atunci, l-am vazut.
Atit de cunoscut, de familiar...
Demonul.
Demonul care indesa un corp intr-un sac de morga.
Un corp care inca se zbatea.
Curios fiind, de felul meu, la modul morbid, chiar, m-am uitat.
Era viata mea.
***
"De ce ma duci de aici? Oare nu am dreptul si eu la un pic de pace?"
***
E ciudat sa iti vezi propia viata purtind dialoguri cu demonii tai interiori.
***
"Taci! Taci! Prea te-ai obisnuit..."
Spunea Demonul.
***
Mi-am vazut viata.
Pusa din nou intr-un sac.
De vie.
Spre a fi mutata in alt loc care va incerca sa o omoare, deoarece cel vechi a inviat-o.
Ca in orice vis, nu am putut face nimic.
Pe undeva, imi lipsea si vointa. Am obosit, si uneori asta omoara vointa de-a lupta impotriva curentului.
Treptat, toate acestea s-au transformat la loc in nimicul somnului meu.
Pentru ca un gind m-a relaxat: in mod straniu., ma gindeam ca Demonul nu imi va putea lua viata fara mine, care pluteam acolo sus.
***
...o sa ramineti surprinsi de ceea ce pot face demonii, indiferent de cita imaginatie dispuneti.
***
Oare...
Asta inseamna, oare, ca, inconstient, m-am predat?
Posibil.
Nu stiu.
