Trecem tacuti.
Uneori zgomotosi.
Vorbareti...
Dar principalul lucru pe care il facem zi de zi este ca trecem.
Interactionam.
Trecem, si pe linga noi se trece.
Uneori ne permitem sa raminem o clipa linga unele persoane.
E minunat cind putem face asta.
E la fel de minunat cind altii isi permit sa se opreasca linga noi.
Insa asta e tot ce primim.
Lumea din ziua de azi e prea in miscare, prea schimbatoare, pentru a avea, de fapt, pretentia la altceva.
Putem imortaliza si pastra momentele in care s-a intimplat ca intersectarea a doua persoane sa dureze un pic. Cele placute sa le punem la un loc sigur, ca inca un lucru adaugat la sirul amintirilor cotidiene.
Dar trebuie sa fim constienti ca vine o vreme cind trebuie sa o luam din loc. Ca somonii.
Orice amintire ar trebui sa fie ca un clip incomplect, furat de pe YouTube. Fara final. Un trailer in care sa regasim doar partile frumoase, momentele in care te simti plin, in care ai mai avut curajul sa privesti in sus, spre cer si viitor.
Si plecam.
Raminem doar ceea ce sintem de fapt.
Umbre fugare, pe linga vitrina unui magazin parasit.
***
Poza acestui post se afla aici prin bunavointa d-soarei Lucia Constantin (http://dinnerspoiler.deviantart.com/), care a avut bunavointa sa imi permita sa o folosesc. Multumesc!
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen