De ce intotdeauna ne dorim lucruri indepartate?
Nu ne tenteaza facilul, lucrurile la indemina...
Poate e in firea noastra a ne complica, a cauta noi cai.
Poate e doar nevoia de aventura, intr-un secol incremenit, tern.
Firea omului indeamna spre calatorie, aventura si lupta pentru a obtine ceea ce vrea.
Din pacate "secolul meschinilor" cam incepe sa interzica asta.
"Legarea de pamint a iobagilor".
In cazul nostru, si in acesti ani, a sclavilor de plantatie.
Traim in orase.
Avem prieteni acolo, rude, dusmani.
Si totusi sintem singuri, in multimea de apropiati.
Sortiti sa ne cautam iubirea aiurea.
Si sa oftam dupa orizonturi largi si aventura.
Dupa magie, basm si fericire.
Dupa acel "what if...?"
Dupa scanteie.
Dupa dragoste.
3 Kommentare:
"Avem prieteni acolo, rude, dusmani.
Si totusi sintem singuri, in multimea de apropiati.
Sortiti sa ne cautam iubirea aiurea" - această căutare este cea mai plăcută dintre toate...
"De ce intotdeauna ne dorim lucruri indepartate?" - poate pt ca de cele mai multe ori suntem prea orbi sa vedem ca avem deja ceea ce cautam..
"Nu ne tenteaza facilul, lucrurile la indemina" - Pentru ca ne place sa ne complicam aiurea, si pentru ca traim cu senzatia ca suntem al dracului de destepti pentru a ne tenta facilul si lucrurile la indemana.
"Si totusi sintem singuri, in multimea de apropiati" - Suntem pentru ca asa vrem noi sa fim, pentru ca ne place sa ne vaitam si sa ne plangem de mila.
"Sortiti sa ne cautam iubirea aiurea" - Noi singuri "ne sortim" asta. Si o facem de fiecare data cand ne luam "sutul in cur".
Kommentar veröffentlichen