Incet, incet, incep sa realizez ca...sint liber.
Dupa foarte mult timp nu mai am nici un fel de obligatii de a nu imi continua viata.
Si...marturisesc ca ma simt oarecum pus in incurcatura.
Am lasat, cu orice risc, timpul necesar pentru a nu fi blamat de nici o parte.
Tot cu orice risc, am tinut sa pasesc si cu aceasta ocazie cu fruntea sus.
Intrebarea pe care mi-o pun singur, insa, e la ce mi-a folosit.
Descopar ca de fapt nu mai am decit greu rabdare de oameni.
Doresc sa ofer disponibilitate oamenilor din jur, insa descopar ca trebuie sa ma readaptez pentru asta.
Incerc sa devin, mai bine spus sa redevin un tip sociabil. Descopar insa ca acest ...."reload" ma pune intr-o incurcatura mai mare decit am crezut.
***
Se zice ca speranta moare ultima.
Posibil.
Tot ce se poate.
Si ca.
Orice sfarsit e un inceput.
La fel de posibil.
Ni-se mai reaminteste uneori ca omul nu e facut sa traiasca singur.
...cit se poate de adevarat!
OK.
Atunci de ce e lumea asta plina de oameni singuri?
De ce fiecare se teme de celalalt?
De ce ne e frica de orice implicare, de orice ne-ar dezvaluii celorlalti?
De ce, de ce, de ce...
***
Ma consider un luptator.
Un afront adus oricarei furtuni.
Si totusi am incheiat un post recent cu..."oare?"
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen