everhere...

Citeodata.
Sintem catalogati drept paria.
Ratatii vietii.
Oameni fara capatai.
Neseriosi.
Toata lumea uita insa ca poate ca avem un rost al nostru.
Noi, cei fara liniste si supusenie, in lumea asta.
Poate ca sintem aici doar pentru a dovedi ca inca se poate.
Ca viata asta nu e un etern drum in coloana, dupa o muzica scrisa de altii.
Ca se poate si altfel, nu doar intr-un singur fel, comod pentru altii.
Ca "crede si nu cerceta" e pentru cei nascuti morti.
Ca lumea e facuta din lupi si oi.
Lupul nu se doreste oaie.
Dar oaia jinduie sa fie lup.
Iar unii sint aici sa-i reaminteasca ca ar fi putut alege altfel.
Si ca niciodata nu e tirziu.
Nu prea tirziu.
Ca mai exista vint.
Ca mai exista flacara.
Ca sintem nascuti sa castigam.
Nu sa fim striviti de viata.
***
Citeodata, in momente speciale, veti simti.
Adierea rece, libera si proaspata.
Sau usoara arsura, totusi profunda.
Si atunci veti sti.
Ca unul dintre noi, cei vesnic nelinistiti, a trecut prin viata voastra.
Pentru a va aduce aminte ca sinteti vii.
Si mai puteti inca alege.
***
Si.
Poate veti arata mai multa intelegere pentru povara de-a aduce aminte de viata oamenilor, decit invidie pentru libertatea de miscare a celor care fac asta.