Pe drum.
Usurel, asa.
Ca o plimbare...
E minunat sa ai sansa sa revizitezi zilele vechi prin prisma unor calatorii noi.
Sa vezi ce au facut timpurile din locuri.
***
Am revazut un loc unde imi petreceam mult timp in studentie. Loc care a fost o mizerie. A fost reparat, dar alti oameni l-au retransformat intr-o mizerie. Interesant insa cum in pofida unei reabilitari, si a unei re-vandalizari, cicatricile lasate de trecerea sufletelor noastre sint inca sapate in piatra locului. Fantomele celor dusi de timpuriu dintre noi inca pot fi vazute pe acolo. A fost un loc unde am fost fericiti. Unde ne-am plins nereusitele. Unde ne-am urlat frustrarile de tinerete. Si unde ne-am marcat reusitele. Un loc al nostru, unde, inca, ne simtim curgerea timpului si a singelui prin vene.
***
Am constatat cu bucurie inflorirea unor oameni.
Si am remarcat trista incremenire a altora.
Am vazut trecerea stapinului-timp peste locuri.
La fel ca si asupra mea.
***
Drumul m-a facut una cu viata mea.
Si inca o va mai face mult timp.
Caci, chiar daca vinturile se schimba, drumul ramine acelasi.
***
O parte a acestui post este dedicata memoriei lui Aurica, Gyiury si Nelu. Odihneasca-va cine trebuie sufletele in pace...
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen