know

"Mami, vreau sa ma fac cosmonaut, cind voi fi mare!"
"Tata, eu vreau sa fiu doctor!"
"Gigele, eu o sa fiu un zidar mai bun ca tine!"
***
Pe mine nu m-a intrebat nimeni chestii de gen.
Caci.
As fi raspuns:
"Mama, in mod serios, eu vreau sa ma fac Lup cind voi fi mare!"
***
Ne inchipuim ca fiecare are un destin.
E intocmai ca la 6/49.
Tragem lozul.
Si avem High Hopes.
Realitatea e insa intocmai ca la 6/49.
Destinul a 98% din oameni e chestie de pura intimplare.
Conjunctura combinata cu lene in actiuni si hazard.
***
Putem insa corecta.
Ajuta.
Incerca.
Viata fiecaruia ar fi un loc cumplit de plicticos fara asta.
Chiar daca unii o fac doar in gind.
Iar de la gind la actiune, trecind prin comoditate, ne prinde pensia de pe acest subiect.
***
Interesant e ca niciodata nu ne gindim ce am putea face noi ca sa ajutam la creerea unei lumi mai putin stapanite de hazard si bunul-plac al celor 2% din procentajul mai sus descris.
Ne ingropam in promiscuitatea noastra.
Si rostim cu emfaza: EU.
Atit.
Punct.
In rest, lumea si viata sint imagini fugare, privite de la geamul vagonului de clasa a 2-a, numit "Viata Noastra Vesela".
Atita timp cit exista lozinca atractiva, biletele se vind singure.
***
E vineri seara.
Sint mort de oboseala.
Si debitez prostii.
Poate ar trebuii sa incerc o bere?
...poate doua...?
Fachiu, puii mei de lumea-dreq!