un minut. un amarit de minut.

Am o problema.
Definitiva.
Si total iremediabila.
Urasc prostii.
Stiu.
Gresesc cu asta.
Cumplit.
Imi fac, de fapt, mai mult rau mie insami cu asta, decit lor.
Caci.
Prostii nu merita uriti.
Cel mult dispretuiti.
Zic dispretuiti ca dau dovada de larghete in sentimente.
De fapt ar trebuii ignorati.
***
Ei, problema mea este ca nu pot privi detasat cum un prost trage dupa el o gramada de lume in prapastie.
Pur si simplu urasc genul de om care implica si alti oameni in propiile hotariri gresite, doar de dragul de a-si duce imbecila fudulie mai departe.
Doamne, cit de mult ii pot uri!
Mai ales cind ca este "fara un minut"-ul vietii lor, si ei nu realizeaza ca o data cu cei la care le fac rau vor avea parte de rau si ei.
Urasc pina si ceea ce decurge din vanitatea, prostia si incapacitatea lor.
Adica vieti prabusite, situatii fara iesire, mizerii fara sfarsit.
***
Si uite asa devin si eu prost.
Caci doar tot un prost poate uri atit alt prost.
Un om normal ignora, cel mult dispretuieste.
Hm...
Wake up, sucker!
NU vrei sa fii o persoana stupida.
NU vrei sa fii o persoana rea.
NU vrei sa fii un...nimeni.
Mic, amarit si inexistent in prostia si rautatea sa.
Adica, pe romaneste, un jegos...