un minut. un amarit de minut.

Am o problema.
Definitiva.
Si total iremediabila.
Urasc prostii.
Stiu.
Gresesc cu asta.
Cumplit.
Imi fac, de fapt, mai mult rau mie insami cu asta, decit lor.
Caci.
Prostii nu merita uriti.
Cel mult dispretuiti.
Zic dispretuiti ca dau dovada de larghete in sentimente.
De fapt ar trebuii ignorati.
***
Ei, problema mea este ca nu pot privi detasat cum un prost trage dupa el o gramada de lume in prapastie.
Pur si simplu urasc genul de om care implica si alti oameni in propiile hotariri gresite, doar de dragul de a-si duce imbecila fudulie mai departe.
Doamne, cit de mult ii pot uri!
Mai ales cind ca este "fara un minut"-ul vietii lor, si ei nu realizeaza ca o data cu cei la care le fac rau vor avea parte de rau si ei.
Urasc pina si ceea ce decurge din vanitatea, prostia si incapacitatea lor.
Adica vieti prabusite, situatii fara iesire, mizerii fara sfarsit.
***
Si uite asa devin si eu prost.
Caci doar tot un prost poate uri atit alt prost.
Un om normal ignora, cel mult dispretuieste.
Hm...
Wake up, sucker!
NU vrei sa fii o persoana stupida.
NU vrei sa fii o persoana rea.
NU vrei sa fii un...nimeni.
Mic, amarit si inexistent in prostia si rautatea sa.
Adica, pe romaneste, un jegos...

The Irish solution...

*pentru romanii prea inflacarati-Nu agreeati cele ce urmeaza, NU cititi a doua oara!

Sint banatean.
Poate ar fi mai bine sa spun Banatean.
Cu majuscula.
Provin dintr-o zona a tarii care are cele mai putine legaturi cu rromania din toate regiunile tarii.
Sau poate unii mitici i-ar zice provincie.
Pe motiv de stramosi imbecili, m-am trezit cetatean rroman.
Si am ajuns sa privesc cu maxima enervare reinventarea birurilor medievale.
Platim X+1 taxe.
Y+1 impozite.
Z+1 asigurari.
Le platim.
Ca sa nu vina vre-un kknar de portarel sa zica ca lasam gloata sa piara de foame, prin alesii ei.
Timisoara primeste inapoi 2-3% din cit plateste la budget.
"Cum , domnilor timisoreni, mai si comentati?
Primiti pe jumatate cit Barladul, de exemplu.
Sau Vasluiul.
Nu e bine?
Ei voteaza ordonat.
Ce, ati vrea sa va comparati cu premiantii?"
Nu pun in discutie ca cele doua orase IMPREUNA nu sint cit 60% din Timisoara.
***
Sint un angajat oarecare.
La patron, la stat, nu cred ca e important.
Cert este caci ca si angajat, tin in spate 3 pensionari.
Sau "codasi", cum le mai zice pe la noi (nu cumpara decit de unde e coada).
Hilar este ca "codasii" au acelasi drept la vot ca si mine.
Trebuie sa existe si voturi usor si ieftin de cumparat, nu?
***
Platesc X+1 taxe pina si la un harb de masina.
Pentru ca niste gainari nu sint in stare sa isi vinda marfa, proasta de altfel, decit prin protectionism.
Mai precis, vrei nu vrei, cumperi rahat.
Ca esti rroman.
Si doar la asta ai dreptul.
Daca nu ai fi fortat sa cumperi rahat, ai fi in pericol sa te simti OM.
Ceea ce e ste exclus prin constitutie in rromania.
***
Platesc Y+1 impozite pentru a tine in functie tot soiul de Neni si Tanti ale nu stiu cui, buni/bune de mai nimic, cu ifose pe ei cit china, si creier cit balega magarului.
Pe motiv clientelar, si ei trebuie sa traiasca.
Nu ca noi platitorii, ci BINE.
De aia e motiv clientelar.
***
Platesc Z+1 aisgurari.
Pentru ca o firma asiguratoare sa ma fure cu legea in mina.
Caci legea e facuta, in rromania, ca sa protejeze interesele infractorului.
Deci, se cheama ca ma ASIGUR ca voi fi furat.
***
Ma amuza la culme termenul de "zona defavorizata".
Defavorizata prin faptul ca e locuita, sau cum?
Nu sint nici unele acolo?
Nu face nimeni industrie acolo?
Oare din cauza faptului ca rromanul "sperie" tot ce face umbra pamintului in zonele respective?
***
Faptul ca am acelasi pasaport cu un cocalar, slinos, burtos si hot, nu ma mai amuza de loc.
Ei sint minorritarri.
Cind e vorba sa primeasca.
Natural, sint majoritari cind e vorba sa dea.
Acolo nu le mai place.
Extrem de hilar este ca si ei au DREPT de vot.
Cu toate ca impozite canci.
***
Domnilor si doamnelor, urasc faptul ca imi scrie Rromania in pasaport.
Urasc lipsa de perspective sinonima cu Rromania.
Om fi avut stramosi mari.
Inaintasi vrednici.
Dar s-au cam dus.
Potentialii continuatori au avut grija sa emigreze.
Chiar daca numele tarii se scrie ROMANIA.
De citit se poate lesnea citi KKNARIA, HOTIA, TZIGANIA, MARSAVIA.
Se gata tot cu -IA, nu? Deci tot pe acolo da.
Hmmm...
IiiiiAaaaa face si un animal preten drag rromanului.
Magarul.
Animal dragut altfel.
Atita doar caci cam pute.
Dar altfel, e chiar ca romanul.
Prost, incapatinat, si fudul.
Si isi urla prostia la fel de strident.
***
Din tot ce a fost, atit a ramas:
Klefta, Kleftis (eu fur, tu furi)...
Cum bine a zis un grecotei ajuns voievod, la Capitala.
*
PS.
Cagulele si bombele au devenit ieftine, pe criza asta. De fapt, nu au fost niciodata scumpe. Scump a fost doar curajul a-le folosii.

leaving again, and not for good...

Perioada de repaus se cam incheie.
Ar trebuii sa fiu, totusi, fericit, caci in lumea asta clipele de relax sint rare.
Si dureaza putin.
Insa tot ce e placut si frumos are un final.
Asa ca trebuie sa ma mobilizez din nou pentru intalnirea cu stapinul nostru, al tuturor, clientul.
Sint curios cite forme noi de prostie voi descoperii in perioada exact urmatoare.
Caci, fiind odihnit, am sa le descopar cu mult mai multa usurinta.
Cita placere de-a porcaii oamenii voi mai descoperii la romanul ajuns clientul unei firme mari.
***
Speranta mea e ca anul acesta sa o inchei cu acel oras, chiar daca nu voi reusi sa o inchei cu aceasta mizerie de meserie.Faci orice, cit timp esti motivat de-o familie, de lucruri de construit in doi.
Dar cum la mine nu mai e cazul, in acest oras, nu ramine decit sa sting lumina peste, atunci cind voi putea.
***
Vacation's end means the beginning of the daily shit.
Over and over.

azi

Astazi m-a surprins vantul.
A fost prima pala de vint cu miros de primavara.
Inconfundabilul miros de primavara.
Si de nou.
De speranta.
De viata.
E bine sa stiu ca totul va fi inca o data nou si proaspat.
Drumul e mai usor de urmat cind totul e proaspat in jur.
Iti da senzatia de libertate.
Ceea ce intr-o anumita masura si e.
Pasii sint mai usori.
Crucea a devenit un fulg.
Iar eu ma indrept spre Nou.
Zambind.
Stiu.
Suna lala.
...dar daca e ceea ce simt?

cindva, cumva, toti ne luminam...

Am citit azi un post care m-a miscat.
Mai precis, oarecum m-am identificat cu unele fapte descrise in el.
Foarte interesant, cum te pot impaca cu tine insuti unele lucruri scrise de altii.
***
Your own life, described by others.
***
E oarecum ciudat sa iti vezi trairile din afara.
Oarecum, de la o distanta sigura.
Destul de sigura incit sa iti permita sa fii impartial cu tine.
Treaba asta te face sa te intrebi.
Cit de dreapta e viata de fapt.
A x-a oara.
Si tot la fel de degeaba.
Dar.
Privind de sus.
Total detasat.
La scrierile altuia.
Realizezi ca macar in al 12-lea ceas mai ai timp.
Timp sa refaci tot.
Sa faci tot asa cum ar fi trebuit facut.
***
Nu e gresit sa doresti sa oferi.
E gresit sa iti alegi persoanele nepotrivite pentru asta.
E gresit in majoritatea cazurilor sa-i asezi pe altii inaintea propriei persoane.
Alegind persoana gresita, nu trebuie sa te miri daca vei fi aruncat in momentul in care nu mai ai nimic de oferit.
Exista oameni care nu pot face nimic prin ei insusi.
Nici cum.
Ajutati.
Impinsi inainte.
Trasi de par sa evolueze.
Nici cum.
Si ei trebuie sa traiasca.
Asa zice legea.
Si morala.
Si atunci, in baza acestui fapt, inseala, fura...se descurca.
***
Durerea unor astfel de trairi apare deoarece ti-a fost inselata increderea.
Ai fost inselat.
Si prin asta ti-a fost ranit Ego-ul.
Dar.
Daca privim mai atenti.
O sa observam ca de fapt nu e chiar asa de rau pe cit pare.
Si nici asa de definitiv.
Caci, de fapt ce ai pierdut?
Sentimente oferite?
Bani?
Lucruri?
Orice ar fi, o sa descoperi ca le poti avea din nou.
Pe cind cei ce le-au furat pe primele sint complect incapabili sa le faca singuri.
Iar cum lucrurile se aud, in lumea asta, care poate fi extrem de mica...
***
Nu, eu consider pierderea suferita un pret mic pentru ce am castigat.
Am castigat absenta din viata mea a unui om (poate e prea mult spus) marunt.
Care ar fi continuat sa imi otraveasca viata pe motiv de incapacitate de a avea sentimente si razbunare pentru ca constientiza asta.
Am castigat o sansa de a-mi reface viata.
Am castigat o sansa de-a face lucrurile bine.
Mai matur.
Mai corect.
Si mai cu folos.
De unde ma uit eu, de fapt pierderea e mica, pentru ce am castigat.
***
De fapt, e senzatia de usurare cind te-ai scapat de o Tenie.
***
Prefer dormitul pe un ziar, sub un pod,sau sub cerul liber.
Dar cu constiinta impacata.
Unui trai intr-o colivie de aur.
Alaturi de mizeria umana a cuiva vinovat.
***
Multumesc, Lia!

dor

Mi-e dor de ei.
De amindoi.
Uneori, asa de tare incit e dureros.
Mi-e dor de anii aia.
Mi-e dor de starea pe care o aveam atunci.
***
Mi-e dor de ea, sa o vad la prima ora, nauca de somn, cautind un loc unde sa se aseze.
Mi-e dor de iesirile de la gradinita.
Mi-e dor de serbarile de la scoala.Mi-e dor sa ne plimbam.
Mi-e dor sa ma intrebe diverse.
Mi-e foarte dor...
Ca o mangaiere, pot vorbi oricind cu ea la telefon.
***
Chit ca nu ne-am inteles, uneori mi-e foarte dor si de el.
Mi-e dor pina si de eternele lui comentarii, de morocanosenia si nervii lui.
Mi-e dor sa-l vad cu mitzul in brate si cainele la picioare.
Sa il aud injurind regimul si constructiile in general.
Mi-e dor sa-l vad zambind.
Insa legat de el, nu exista mangaierea telefonului.
Unde e el acum, probabil doar sfintii au telefoane.
***
Mi-e dor...

romancele e siechsoase. si romanul, ca nu doar femeile...second act.

Exista un joc.
Se numeste Sims.
Din pacate, e prea lipsit de impuscaturi si prea complicat si lent pentru romanul nostru.
El foloseste site-uri de gen dating sau socializare in scop de a-si face o viata virtuala.
Smecherul care ar mai prinde ceva la pat.
Secretara care se plictiseste la servici.
Sotia care s-ar baga in seama o leaca, cit sa stie ca mai poate.
Sotul care cauta o prospatura.
Toti au insa niste puncte comune.
Cauta ori distractie, ori sex.
***
Distractia, pe site-uri de gen, e in functie de persoana, mai bine zis user-ul care scrie.
Unii doresc doar sa se fuduleasca.
Altii sint niste refulati in viata normala, si incearca sa isi faca o aparitie care sa-i impuna in fata unor oameni care nu stiu cu cine au de-a face.
Pentru altii posibilitatea de-a flirta e distractia suprema.
Iar altii pur si simplu se plictisesc.
***
Sex?
E ca si cum ai incerca sa prinzi peste cu un bocanc.
Ce dai, aia ai.
Toti masculii sint atractivi.
Toate femeile sint dive.
***
Cele mai haioase sint descrierile.
"...nu imi vine in minte nimic acum!"
"...cauta-ma si ai sa vezi!"
"...caut dragostea adevarata"
***
Urmeaza pozele.
Pot spune ca sint si baieti aratosi si fete frumoase acolo.
Dar si diversi macho.
Sau curve.
Pentru aia insa e vorba strict de marketing.
Insa vezi si tipicul bisnitar, gol pina la briu, cu kilogramele revarsate si vizibil slinos. Genul care o viata a platit pentru sex, pina a ajuns sa creada ca e chiar atractiv, in bortosenia lui.
Vezi si tipica secretara decazuta din cauza anilor si kilogramelor, in cautarea unui ultim fraier, dupa o viata construita pe baze de domolit hormoni pe la diversi, in schimbul a diverse mici favoruri.
Toti sint niste siechsosi.
Darul lui dumnezeu.
Sa moara dusmanii lor de ciuda.
***
Exista si o proportie de oameni normali.
Mica.
Micaaaa-micaaaaaa!
***
Viata bate filmul.
Rromania bate Sims-ul.

pentru impatimitii fumului!

Sint fumator.
FUMATOR.
Fumez de mult timp.
Nu, nu imi e rusine de asta.
E viciul meu preferat.
Conteaza cit de rau sau cit de bine imi face?
Eu am ales sa fumez.
Sint deacord, poate are o gramada de efecte secundare.
Dar daca mie nu imi pasa, nu vad ce-i fute grija pe altii.
ISO prevede izolarea fumatorilor.
Mijloacele de transport nu admit asa ceva, in ultimul timp.
Multe baruri, de nevoie, au izolat fumatorii.
Lista poate continua mult si bine.
Ei bine, dragi cititori, eu numesc asta discriminare.
Nu inteleg de ce un singur fumator poate condamna social o suta de nefumatori.
Nu inteleg de ce un singur fumator poate provoca disconfort la o suta de fumatori.
***
Nu am vazut vre-o lege indreptata impotriva alcolului.
De exemplu.
Alcolul provoaca social si fizic mult mai multe daune. Infinit mai multe.
Nu am vazut sau auzit de vre-o lege impotriva parazitismului social.
Nu am vazut vre-o lege impotriva abuzurilor financialre si legale ale statului aka guvernului.
Nu am vazut multe legi care ar fi mult mai utile.
Si ma tem ca nici nu o sa vad.
***
Deci, domnilor si doamnelor anti-fumatori...
Nu va fute grija de tigarile mele!

Cu ajutorul...

"se vor rezolva toate, cu ajutorul domnului!"
***
Se zice ca ajunge doar sa te rogi...
Doamne.
M-ai construit dintr-o bucata de lut.
Mi-ai dat un suflet.
M-ai facut pradatorul suprem, intre animalele gradinii tale si ale lumii, prin viclenia cu care m-ai inzestrat.
Mi-ai daruit aceasta lume, o data cu inteligenta de-a o pastra.
M-ai lasat sa aleg intre bine si rau din cauza curajului cu care m-ai dotat.
M-ai lasat sa imi pun intrebari in voia mea, daruindu-mi curiozitatea.
Intrebarea e simpla.
De ce ai dori sa te rog sa imi rezolvi tu problemele?
M-ai inzestrat cu toate harurile ca sa ajung un nevolnic care is bate joc de ereditate?
Daca intr-adevar esti acolo, doresti sa ma folosesc de ceea ce mi-ai dat.
Daca ai creeat lumea asta in scop de bine, nu iti doresti sa ne rezolve altul problemele, ci iti doresti sa ne dovedim demni de ceea ce ne-ai daruit.
***
Exista insa inca o posibilitate.
Posibilitatea ca lumea creeata sa fi devenit prea aglomerata pentru a mai fi la indemina ta sa ne privesti.
Si atunci ce vom face?
Ne vom pune in genunchi si ne vom ruga sa ai mai mult timp pentru noi?
Vom astepta eterne solutie divina a unor probleme la care doar in mod lumesc se pot gasi solutii?
***
Desigur, exista si posibilitatea ca tu sa fii inca receptiv.
Dar ce ajunge la tine sa fie filtrat de ceea ce hotarasc niste bieti oameni, cu pofte si defecte omenesti.Uneori...exacerbate.
***
Personal, cred ca ai facut totul just for fun.
Iar pentru a spori dificultatea nivelelor, ai introdus liberul arbitru, si, de ce nu? ghinionul.
Pe linga asta sa nu uitam ca tot tu ne-ai inzestrat cu toate pacatele ereditare, cunoscute deja sau necunoscute inca.
Destul cit sa cam excludem buna credinta si sa banuim dorinta de amuzament.
***
Indiferent de situatie.
Am reusit sa imi ridic crucea.
Ca intotdeauna, intai cu pasi poticniti, dar cu fiecare pas mai repede, o sa o port in continuare.
Dispretuind complect drumul plin de pietre sub picioarele mele desculte.
***
Cel mai umil dintre cei trufasi.
Cel mai mandru dintre cei marunti.
Nici om.
Nici lup.
Nu imi pot permite luxul de a lasa pe altcineva sa imi rezolve problemele.
Ca lup, as muri daca as incerca asta.
Ca om, mi-ar muri scanteia gindirii.
Cu unii, lanturile comoditatilor se dovedesc intotdeauna prea moi.

din nou, iarasi, din nou, iarasi...

Pur si simplu nu pot sa cred.
Nu imi mai pot urni crucea.
E...prea grea.
Si lehamitea mea mult prea mare deja.
Iadul in stinga.
Raiul in dreapta.
Ingerul mortii in urma mea.
Si...eu nu imi mai pot urni crucea.
***
Si totusi sint constient ca va trebuii sa o fac.
Daca nu pentru mine, atunci pentru cei ce depind de mine, si care si-au pus sperante in mine.
Si in faptul ca voi invinge drumul, cu toata greutatea crucii si ascutimea pietrelor de pe jos.
***
Dar uneori e atit de greu sa te ridici, dupa ce te impiedici.
O data cu anii devine tot mai greu.
Incep sa inteleg modul de gandire al cerbilor batrini care la un moment dat refuza sa mai fuga de lupi.
Uneori iti vine sa ramai jos.
Ce ti-se poate intimpla mai rau decit sa mori?
E de fapt singurul lucru ireparabil.
Orgoliul, mandria de-a izbandi, te parasesc la un moment dat.
Ramine doar lehamitea.
Oboseala.
Si senzatia palpabila ca tot ce faci e doar praf in calea furtunii.
***
O persoana foarte inteleapta din viata mea a spus o data ca relele vin toate o data, cele bune rar, si stau putin...

lemon

Am tot zis ca nu ma voi gindi si nu imi voi face vise cind doresc ceva.
Caci ghinionul sta la pinda intotdeauna.
Se pare ca nici cele mai groaznice picioare in fund nu ma lecuiesc de prostul obicei de-a spera.
Iar dezamagirea, ulterior, e pe masura dorintei.
Frustrarea, la fel.
Haha!
Life's a fucking lemon and i want my money back!
***
Asta apropos de a-ti urma propriile sfaturi!

curaj

Unul din lucrurile pe care le respect cel mai mult la oameni e curajul.
Curajul inseamna...
Inseamna sa te vezi asa cum esti.
Inseamna sa ai curajul sa recunosti cu voce tare ce esti, o data ce te-ai lamurit.
Inseamna sa ai curajul sa iti duci propria conditie, singur si fara sa te ascunzi.
Inseamna sa poti sa iti duci povara cind toti o arunca pe a lor.
Inseamna sa mergi mai departe cind toti si toate iti sint impotriva.
Inseamna sa poti pierde voit, spre binele altora.
Inseamna sa te poti arunca intr-un joc dinainte pierdut.
Inseamna sa iti sustii prietenii chiar cind nimeni nu mai da doi lei pe ei.
Restul l-a ilustrat minunat Kipling...si destul de definitiv.
***
Tu ai curaj?

interesanta e ca...

Cineva mi-a scris ceva foarte frumos.
Se pare ca am dreptate, dau sfaturi bune, bla-bla...
Minunat!
Interesant e ca...
Eu nu am stiut sa ma folosesc de propriile sfaturi.
Am gresit.
Am pacatuit.
Am mintit.
Am dezamagit.
M-am pus singur in diverse situatii pe care un om normal le-ar fi evitat.
Am trecut de multe ori prin viata ca si cainele prin apa, nu ca si lupul prin padure.
Am facut majoritatea lucrurilor pe care eu ii sfatui pe altii sa nu le faca.
Poate ca dau sfaturi din motivul ca nu as vrea sa savirseasca si altii greselile mele.
Dar de gresit, tot am gresit.
Si...de fapt cine sint eu sa dau sfaturi...?
Doar un alt Stan patitul. Sau, uneori, am fost cel care l-a facut pe Stan sa pateasca.
***
Multumesc!

f*****g phones

E o boala.
Unii tremura ca drogatii daca nu le suna telefonul.
Omul e un animal social.
Inteleg asta.
Dar boala telefoanelor mobile depaseste puterea mea de intelegere.
***
Angi, 7 ani, scolarita: "Doraaaa? Am primit o papusaaaaa....de mori cind o vezi!"
***
Costel, 15 ani, elev: "...si cind i-am tras un spitz in cur la ala..."
***
Cami, 19 ani, studenta: "...a vrut sa vorbeasca cu mine...dar m-am bagat un pic in seama si nu am vrut..."
***
George, 23 ani, somer: "...mai bine nu, ca daca ne prinde..."
***
Maricica, 29 de ani, casnica: "...pai, fa, cum sa ratezi tu episodul ala din cauza lui? Mai da-l dreq cu meciul lui cu tot!"
***
Vasile, 35 de ani, patron: "Domnu', am o limuzina Polo, si nu imi zici matale mie cum e cu garantia aia, eu am platit, deci e cum vreau eu!"
***
Gina, 41 de ani, coafeza: "Domnu doctor, am facut o prostie..."
***
Pavel, 53 de ani, contabil: "Draga, maine pleaca proasta la copii, si putem sa avem si noi un pic de liniste.."
***
Lista poate continua pina se schimba banii.
Lipsa de activitate a romanului bate filmul. Si viata, de departe.
***
Urasc telefoanele mobile.
Cumplit.
Am profunda credinta ca am fi mai fericiti fara ele.
***
Except 2 of them...

do you ever...?

Ti-se intimpla uneori...
Sa visezi?
Sa crezi?
Sa iti permiti sa vezi o lume buna, sau macar pe placul tau?
Sa iti permiti slabiciunea de-a lasa visele sa te ameteasca macar un timp, cind dormi?
Daca o faci...
Nu simti niciodata teroarea?
Teroarea ca te vei trezii si tot va fi la fel, tot va fi gri, tot va fi fara cale de iesire?

parca,parca...

N-am mai scris de ceva vreme.
E mai mult o superstitie.
Cind imi doresc ceva, ma tem ca daca ma gindesc sau pomenesc prea mult de asta nu imi mai iese.
Iar in ultimul timp am tot primit o gramada de semnale bune, din diverse directii.
Poate ar trebuii sa ma puna un pic pe ginduri.
Nu sint obisnuit sa fie asa.
In orice caz, nu deodata.
Dar, poate imi fac naluci degeaba.
Si, printre multe neplaceri, nenorociri si rautati...mai apre si cite o raza de soare.
Wait and see.
Grrrrr... Uneori pina si lupul cel rabdator devine nerabdator.
Poate totusi ceea ce lumineaza usor orizontul Marginii Noptii e soarele...
Chiar daca e mult drum pina la el.
Chiar daca dureaza.
Sint aici.
Si merg spre el.

oricind, oricit ar fi de...

Oricind.
Oricum.
Orict ar fi de grele vremurile.
Oricit ar fi de nasoala situatia.
Oricit ar fi de greu de dus viata.
Ochii ei ma repun pe linia de plutire.
Si indraznesc sa cred ca imi aduc si un pic de noroc...
E ingerul meu mic...

monday, shitty monday

Luni dimineata.
Ziua cind incepe mizeria inca unei saptamini romanesti.
In domeniul auto.
In care romanul mahmur vine sa se jeluie ce imbecilitati a facut cu propria masina in weekend, si spera sa iasa cu reparatiile pe bani de nimic.Asta cind se lamureste definitiv ca garantie pe prostia soferului nu da nici o firma producatoare.
Conform doctrinei ca intotdeauna cineva trebuie sa plateasca.
Ziua in care pensionarii soferi vin sa inebuneasca lumea cu prostii si chestii neprincipiale.
De parca cineva te obliga sa cumperi VW, daca nu iti permiti.Dacia 1300, taticu', doar e de o varsta cu matale. Si tot la fel de "eftina".
Ziua in care Italienii locali, grasi, slinosi, si batrini, vin sa explice curvelor locale de 18 ani ce Passat rosu le-ar putea lua daca ar fi destul de cuminti si dispuse, in locul Polo-ului ravnit pentru mica firma de biscuiti deschisa de ei.
Oare cum o fi aratind penis-ul zbarcit, bleg, si urit mirositor al unui italian jegos de 65 de ani, in gura unei fete frumoase de 18 ani?
Ziua in care sefii, terorizati in weekend de neveste sau amante pretentioase, vin sa isi scoata pirleala pe nervii angajatilor.
Ziua in care patronatul jidano-miticesc incearca din nou sa gaseasca noi metode de-a ne fenta la bani. Iar ca sa nu dea rau, se spala pe maini punind asta in circa sefilor, care se dovedesc ceea ce sint, niste clisme umane.Carora le este absolut egal cit sint de des sodomizati, daca suma e cea corecta. Doar sint rromani.
E ziua in care, mai mult ca oricind, imi bag picioarele in tot ce inseamna rromania.
Rromania mare.
Nevoia de aceasta tara si ca aceasta tara sa aibe granitele actuale.
Inca o data platim lacomia a sumedenie de "oameni maaaari", ajunsi sefi sau alesi ai neamului.

Eu.Sint.

Eu sint.
Exist.
Sint un parazit.
Nici macar nu ma ascund.
Voi existati ca eu sa pot exista.
Ca niste baterii.
Onoarea voastra imi e favorabila.
Sentimentele voastre imi sint prada.
Realizarile voastre imi sint hrana.
Singele vostru imi e jucaria.
Dragostea voastra imi asigura confortul.
Loialitatea voastra imi asigura somnul.
Cu cit va ridicati mai sus, cu atit mai copioasa imi va fi masa.
Va voi supravietuii tuturor.
Voi muri doar o data cu ultimul om.
Pe ale carui realizari si sentimente ma voi putea ridica ultima data triumfator.
Eu am DREPTUL.
POT.
Si VREAU.
Voi, ceilalti...
Aveti doar STINGUL.
Degeaba VRETI.
Caci nu va las eu sa PUTETI.
Tot ce ma inconjoara are doar un singur scop.
Sa ma sustina.
***
Era sa uit...
Numele meu e EGO.

De ziua EI. A FEMEII. A tuturor FEMEILOR.

De ziua femeilor.
Toturor femeilor.
Celor care au curajul de-a fi femei!
***
In rest, am sa ma auto-citez!
***
"Personal, imi plac femeile.
Cele care au curajul sa fie asa.
Caci.
O femeie e un prieten mai de nadejde decit orice barbat.
Si.
Deobicei e mult mai curajoasa.
Si mult, mult mai responsabila.
Evident, cele care au curajul sa fie femei.
***
Imi plac femeile destepte.
Care stiu ce vor si au curajul sa obtina fatis, prin munca.
Cele care au curaj sa fie alaturi la bine si la rau.
Cele pentru care un barbat e un partener, nu un sponzor.
Cele pentru care cuvintul prietenie inseamna si altceva decit scut la nevoie.
Si, nu in ultimul rind, cele care stiu ca dragostea se face in doi, nu se cumpara."
***

***
"Und das heisst: Frauen dieser Welt, koennt' ihr mich hoeren?..."

inca o data, duminica...cind se trezeste ziua...

Inca o data, duminica, la o oarecare margine a noptii, la un inceput al zilei...
Ma minunez.
Cit de ciudate sint vinturile vietii.
Incotro ne poarta.
Stau singur intr-o camera plina de amintiri.
Amintiri ale unei vieti trecute.
Apuse.
Nu e neaparat camera.
Cit atmosfera.
Amintirile legate de tipul acesta de camera.
***
Descopar ca intotdeauna in vremuri rele, sint conditionat sa ma uit in trecutul meu.
Poate ca nu e bine.
E doar un mod de a-mi distrage atentia de la ce urmeaza, prin ceea ce a fost.
Trecutul nu il putem schimba.
Si totusi cit confort ne provoaca, uneori, sa il revizitam...
***
Toti cautam un colt al nostru, intim, in care sa ne simtim in siguranta.
In majoritatea cazurilor, insa, il cautam in propiul trecut, in loc sa incercam sa ne construim un colt de gen in prezent.
Iar explicatia e simpla.
Omitem grijile de atunci.
Si mai ales, omitem greselile.
Nu vedem copacii din cauza padurii.
***
Uneori nici eu nu pot evita aceasta capcana.
Dar viata nu e comoda.
Si daca te flateaza, o face in scopul de-a te fenta.
De fapt, e cel mai periculos pradator pe care il putem intalnii, cit traim.
In scrieri, ar trebuii sa folosim majuscule cind vorbim de ea.
VIATA.
De fapt, VIATA e singurul PRADATOR capabil sa infranga OMUL.
***
Tot ce mi-am dorit de la viata a fost o familie, copii, si un caine.
S-a dovedit complect gresit.
Nu mai exista in ziua de astazi asa ceva.
Nu sincer.

La Limita.

O leapsa.
Ca multe altele.
Cine vrea, comenteaza.
***
1.-Drumul. Lung si sigur? Sau scurt si primejdios?
Eu il prefer pe cel scurt. Contine The Challenge, by default.

2.-Tot drumul. Descoperi ca poti sa il parcurgi rapid cu trenul, si foarte sigur. Numai nu ai bani. Ce faci?
Eu merg pe jos. Chiar daca as putea imprumuta bani, nu as lua, caci sint baiat sarac si stiu ca nu am de unde da inapoi. 7 ani petrecuti acasa nu ma lasa sa mint.

3.-Ai o situatie la limita. Poti castiga trisind, sau pierde jucind cinstit. Ce faci?
Mai bine sa pierzi onorabil, decit sa castigi mizerabil.

4.-Tot la limita. Castigi tu, cei apropiati au de suferit. Castiga ei, tu ai de suferit. Ce faci?
Imi port crucea. Imi place sa castig, dar nu cu pretul nefericirii celor apropiati.

5.-Victoria. Ce pret are ea pentru tine?
Limitat. Orice are un pret limitat. Chiar si fericirea.

6.-Infrangerea. Ce pret are ea pentru tine?
Pretul corect. Uneori o infrangere corect inteleasa atrage victorii.

7.-Norocul. Crezi in el?
Desigur. Ce ne-am face fara un pic de inedit in viata?

8.-Ghinionul. Exista?
Mai degraba i-as zice conjunctura. Dar exista.
***
Feel free to enjoy!

after yesterdays...

"Sint un animal.Vezi bine ca sint un animal.N-am cuvinte, nu m-a invatat nimeni sa folosesc cuvintele, nu stiu sa gindesc. Aceste tirituri nu mi-au dat posibilitatea sa invat si sa gindesc. Daca esti intr-adevar atit de puternic, de atotstiutor si atotintelegator...descurca-te singur! Uita-te in sufletul meu, stiu ca acolo gasesti ce iti trebuie. Trebuie sa fie ceva! Doar nu mi-am vandut nimanui sufletul, niciodata! Este al meu, este omenesc! Nu se poate sa vreau raul!...Si blestemat sa fie tot, ca nimic nu pot sa iti mai spun in afara de aceste cuvinte copilaresti: Fericire pentru toti, pe gratis, si hai sa nu plece nimeni suparat! "
(Redrick Schuhart, stalker de profesie)
***
Oare asa e cind chiar nu mai ai ce pierde?
Cind dupa tot ce ai facut, dupa o viata plina totul se gata intr-o fundatura?
Te apuca risul si tot ce iti doresti e sa imparti fericire?

a special one...

...a special one, sung in a special mode, for a special person...

citeodata le purtam cu noi...

Intilnim multe lucruri in drumul nostru prin viata.
Bune, rele, e fara relevanta.
Dar se intimpla sa ne placa.
Le adunam de pe jos si le caram cu noi.
***
Uneori, as vrea sa fie asa de simplu...
***
Unele insa se lipesc de noi, pe drum.
Sau ne urmeaza fara sa vrem.
Noi incercam sa le lasam in urma.
Dar nu putem spune niciodata ca am reusit sa o facem cu adevarat.
***
Mi-se intimpla rar sa regret ceva.
Nu prea am motive.
Dar uneori e inerent, din cauza conjuncturilor, sa regreti ceea ce ai ales sau facut in trecut.
Astazi am avut un moment de gen.
Intens.
Aproape cu ura.
Aproape cu disperare.
Aproape cu deznadajde.
***
E uimitor cum o alegere minora la vremea respectiva se poate transforma ulterior intr-un dezastru amplu.
Care implica si nevinovatii cei mai nevinovati.
Realitatea e ca de unele nu te poti apara.
Singurul mod de-a te pune oarecum in siguranta e sa nu acorzi credit oamenilor.
Intrebarea e, insa, daca poti traii o viata fara sa lasi pe nimeni sa se apropie.
Personal, nu am reusit.
Si, la momentul respectiv, am ales persoana gresita si momentul gresit.
Evident, s-a dovedit o greseala.
Nu prima.
Si ma indoiesc sa am norocul sa fie ultima.
***
E rau sa iti schimbi obiceiurile.
Sau sa incerci sa fii ceea ce nu esti.
Eu stiu precis ce sint.
Mi-se intimpla uneori sa uit.
A uita e ceva uman.
Si atunci se intimpla sa uit ca am iertat.
Am uitat.
Si am trecut peste.
Ca m-am dovedit mai presus de mizeria umana.
Oricit de greu a fost.
Sau cit m-a costat.
Imi aduc insa aminte cit m-a costat asta.
Si imi revin.
Mi-e greu, insa, chiar si pentru scurt timp, sa mai joc in hora, evident gresita, in care m-am bagat.
Singur.
De bunavoie.
Si nesilit de nimeni.
***
Esti acasa unde iti e inima.
Si unde iti e bine.
Momentan...
Ma simt ca un gentleman englez.
In costum Saville Row.
Insa incaltat in Steel Boots.
Tinind strins in pumn Knucklebuster-ul din buzunar...
***
Gone Away...