Si ziua incepea.
De pe partea lui de riu , se intreba daca tot era in regula odata intrat in ziua.
Daca nu era cumva o tranzitie dureroasa sau chinuitoare spre urmatorul rasarit, urmatoarea margine a noptii.
Cit blestemul era inca acolo, nu o putea proteja.
Stia ca ea era acolo.
In ceata diminetii.
O simtea.
Dar stia ca nu are sens sa intre in rau singur.
Doar impreuna puteau rupe blestemul.
Doar impreuna puteau deschide usa.
***
Astepta.
Stia ca va veni momentul lui.
Si ca ea astepta acelasi lucru.
La polul opus al vietii.
Pe partea dreapta a intunericului, unde acesta incearca sa cucereasca lumina.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen