Ingerul negru ti-a zambit.
Si ti-a intins o mina.
Ti-a spus ca poti zbura.
Ca poti fi aidoma lui.
Si l-ai crezut.
Cind ai facut pasul in gol, ti-a dat drumul.
A fost orgasmul sau.
Caci, ca orice inger, e incapabil de a-l avea altfel.
Orice obiect de care te agatai se transforma in fum.
Si caderea se accelera continuu...
***
As if you thought the rain could wash away the day
And could heal you
Not for a second did I believe it
Not for a minute did I believe that...
***
Si toata linistea din jur...
Doar caderea.
Nici macar propriile urlete nu se mai aud.
Abisul inghite orice sunet.
Caci sunetul inseamna viata.
***
Priveam de sus.
Incapabil sa intervin.
Legat de maini.
Cum caderea te transforma intr-o faptura a lui.
A abisului.
Nu m-am mirat.
Era prea tirziu sa incerc sa te prind.
Nici nu cred ca as mai fi vrut sa incerc.
Stiam ca in momentul in care ai intins mina inspre inger, te-am pierdut.
Atingerea ingerilor nu e pentru oamenii prea slabi cu propriile dorinte.
Caci ei daca simt ca te pot devora, o fac.
***
Oamenii se pierd.
Cad.
Iar cind o fac, o fac definitiv.
Caderea e intotdeauna accelerata de autojustificarile primului pas.
Interesant este ca majoritatea nu au impresia ca cad, la inceput.
Au impresia ca zboara.
***
Diavolul e intotdeauna acolo.
Insa nu are nevoie sa vineze.
Cei slabi se ofera singuri coltilor lui.
Iar risul lui te urmareste o viata, pina in mormint.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen