poate, acolo departe, ca o parere...

...brusc, padurea se termina.
Un riu rece o marginea, cu malul opus in ceata zorilor.
Se tavali un pic in apa, sa scape de "parfumul" cerbului.
Mirosi.
Prelung.
Cu cit o facea mai mult, cu atit i-se facea frica mai tare.
Caci simtea mirosul Lumii.
Ceea ce insemna ca Poarta era aproape.
***
Ultima experienta cu Poarta o resimtea inca si acum.
De cite ori isi privea cicatricile din suflet.
Se lasase pacalit ca un pui fara experienta, de o faptura efemera, cu dorinte efemere, de propriile dorinte legate de a transforma efemerul in durabil.
Esecurile lasa cele mai urite cicatrici.
Dar locul lor e acolo, ca sa aminteasca de greseli.
Caci nu invatam decit din durere.
***
Ceata se risipi putin...
Deslusi o zina acolo, care ii zambea, iar ochii ei erau in ton cu zambetul.
Se aseza pe coada.
Intermitent, zina era acolo.
Chiar si mirosul ii spunea asta.
Iar ceata o dezvaluia, din cind in cind.
***
Trei metrii de apa.
Putin adinca.
Poate cei mai greu de trecut 3 metrii din viata lui.
***
Amindoi erau constienti ca trebuie sa paseasca.
Ea se temea de fiara.
El se temea de demon.
Asteptau.
Ceva ce au asteptat o viata.
Ce putea fi doar o parere.
Sau un destin.
***
Daca vor pasi sau nu...doar ceata si riul vor putea spune.
Natura e tacuta.
Inca.
***
"In viata fiecaruia dintre noi exista un 'poate fi'
Depinde doar de noi sa-i dam o sansa sau sa i-o refuzam.
Multe lucruri nu ni-se intimpla din cauza neglijentei noastre in ce priveste observarea si recunoasterea posibilitatilor, a sansei.
Personal, daca as fi intrebat unde as vrea sa fiu, as raspunde asa: In rai, pentru clima. In iad, pentru societate."