morning after

Alta dimineata.
Ar fi o dimineata normala, altfel.
Daca nu ar fi dimineata in care am constientizat ca viata se razbuna.
Nu, nu pe mine.
Pe mine s-a razbunat deja.
***
Constat inca o data ca viata e o curva, un demon.
Care-i tenteaza pe cei dominati de defectele lor.
Doar ca sa-i doboare ulterior.
Se zice ca intotdeauna exista o nota de plata.
Si pe zi ce trece constat ca e real.
Ar trebuii sa ma bucur ca inca o data am avut dreptate.
Ca lucrurile se intimpla exact asa cum am zis ca se vor intimpla.
Constat insa, cu mirare, ca imi e pur si simplu indiferent.
Nu imi pasa-nu am resentimente, deci nici satisfactii.
Ceea ce nu e neaparat bine.
Caci nepasarea ne omoara, de fapt.
Pur si simplu nu vreau sa aud lamentarile celor doboriti.
Am reusit sa depasesc momentul rau in care asta mi-ar fi produs o meschina satisfactie.
Fiecare isi are propriile alegeri.
Care, o data facute, te obliga.
Independent de vointa ta, sau de constientizarea greselilor.
Unele nu se mai intorc.
Nu poti omori un om de doua ori.
***
Oare e libertate, detasare sau usurare ceea ce simt?
Libertate fata de trecut?
Detasare fata de problemele autocreeate ale altora?
Usurare fata de propria constiinta, in ideea ca nu mai urasc pe nimeni?
Orice ar fi, are un gust amar...
***
Oare nu imi place ca intr-un final, am reusit sa ma detasez, sa fiu liber, iar constiinta mea sa fie usor de purtat?
Daca e asa, chiar sint doar un prost care rosteste vorbe mari...