E acolo.
Undeva...in intuneric.
In spatele norilor.
Isi aduna fortele.
Ma studiaza.
Vrea sa stie daca sint la fel de rezistent si hotarit ca altadata.
Se gindeste ca poate i-a venit momentul.
Dupa atitea incercari zadarnice.
***
Realizez ca e inaintea mea.
Tot la fel de puternica ca intotdeauna.
Poate chiar mai.
Furtuna.
Monstrul primordial.
Devoratoarea de viata si sperante.
Acoperitoarea de amintiri si locuri.
***
Ma incord, stiind ce va urma, mai devreme sau mai tirziu, in momentul in care va crede ca a gasit un punct slab.
Nu ma tem.
Eu insami sint o fiinta a urgiei.
Si, ca intotdeauna , o sfidez.
"Hai, ce mai astepti?
Sint aici, ca intotdeauna.
Direct in calea ta.
Nu ma tem.
Teama imi va ucide gindurile.
Nu ma intorc.
Abandonul imi va ucide dorintele.
Nu voi ceda.
Nu vei reusi sa imi ucizi drumul.
Voi trece de tine, ca si intotdeauna, cu zimbetul pe buze, calcind in picioare vintul!"
***
Nici daca ai fi mama si tatal furtunilor la un loc,nu ai fi destul de puternica sa imi omori drumul!
"Lo' there I do see the line of my people back to the beginning...Lo' they do call to me..."
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen