"...will you settle for the bull`s run
for the second best of fun, we're turning
for the fire of a handgun
burns brighter than the sun, we're burning..."
***
Te sprijini pe picioare.
Tare si apasat.
Cit sa simti talpile bocancilor intrind usor in pamint.
Usor flexat. Incordat.
Stii ca impactul va fi, ca intotdeauna, cumplit.
Asa e orice impact de gen.
Dar cu toate astea ai certitudinea ca te vei ridica si iti vei urla sfidarea furiei neputincioase care a trecut.
Si vei merge mai departe.
***
Incep sa cred ca sint bolnav.
La cap.
Nu ca ar fi un lucru nou.
Sau inedit, pentru mine.
Dar ca orice om cu un pic de self-respect, am incercat sa cred, pina in ultima clipa ca nu e asa.
Totul, dar totul ma indeamna sa cred ca am o pozitie inadecvata in viata.
De la mersul vertical pina la aroganta cu care trec pe linga napirci si lepre umane.
Probabil si conceptia despre viata e la fel de gresita.
Nu sint destul de cool sa traiesc pe urma diverselor gainarii, nu sint destul de cool sa musc oamenii pe la spate, de frica raspunsului.
Nu sint destul de cool sa imi fie frica de mine. Sau de ceea ce sint.
Imi place ceea ce sint.
Asa cum sint, cu defectele mele in ochii lumii moderne.
Sint clasicul barbat.
Prost.
Maleabil.
Si bine intentionat.
Si, din pacate, curajos.
***
Bocancii se desprind cu greu din pamint.
Lovitura a fost puternica.
Dar nu destul incit sa imi stearga rinjetul si privirea amuzata.
A mai trecut o data peste mine.
Viata.
Si am ramas tot eu. In picioare.
La urmatoarea ocazie, am sa o privesc tot in ochi, cind isi va lua avint.
Cu aceeasi siguranta a celui ce ramine in picioare.
***
"...c'mon, c'mon, bitch, c'mon...run into my knife..."
