Cocalari: CocalarulCuDacie.

Ultimii ani au insemnat pentru mine o multitudine de drumuri pe celebrul Hell's Road, adica Timisoara-Arad.
Am considerat ca acum, la finalul acestei perioade "faste" ar fi cazul sa concep un serial despre "fauna" soferistica intalnita pe drum, in scopul prevenirii unor eventuali nevinovati despre drumurile pitoresti si absolut nevatamatoare ale patriei.
Prima specie de cocalar pe care am de gind sa o descriu, si care e pe cale de disparitie spre norocul nostru (dale-ar dumnezeu sanatate celor de la Remat si Metalcomp) este CocalarulCuDacie.
E usor de recunoscut. Citeva semne il indica imediat, drept ceea ce este. Dupa cum urmeaza:
-semnul Nike pe luneta.
-inscriptie "tuning".Nici un "too fast for you" nu e chiar neobisnuit.
-diverse elemente de-o aerodinamica indoielnica, daca nu chiar dubioasa, atasate masinii.
-obligatoriu, mina dreapta, sa macar cotul scos pe geam, ca sa fii sigur de etnia dinsuia, dupa culoarea pielii, sau abundenta jegului. Desigur, posesorul e in "uniforma". Adica un superb trening nou-nout "Mike". Evident, de nailon, stralucitor. Nu, nu mai e cazul sa pomenesc de ghiuluri de aur fals.
-prezenta ruginei, ca un fel de medalie a vehiculului greu incercat de ani si sofer.
-muzica populara sau maneaua la maxim, din boxe chinezesti care obligat suna spart. O fi un nou trend in Car-HiFi.
-are cea mai imensa evacuare posibila, sa poata improsca pe toata lumea mai bine cu celebrul "fum negru" al daciei.
-circula la limita distrugerii motorului, undeva pe la 120 km/h, sau la limita de-a fi strivit de cei cu camioanele, de ciuda, undeva la 55-60km/h, in afara localitatii.
-macar o roata pe spate bate. Deobicei, ambele.
-"sta in fruntea tuturor". Adica creeaza cozi kilometrice dupa ei, mergind daca se poate intre benzi, pentru a evita o eventuala depasire.
-uneori, in clipe fericite, il putem vedea la marginea vre-unui oras, intins linga "bolid", cu ritul spart si capul crapat de vre-un omenos sofer de camion, care a vrut sa-l scape de chinul existentei in forma cocalaristica, si sa-i salveze nemuritorul suflet de povara fitzelor de tzaran mirositor a balega.
***
Masuri recomandate la vederea specimenului:
Fugi.
Iute.
Sau, ma rog. Cit te tine masina.
Sigur se va angaja intr-o ciocnire frontala care il va arunca asupra ta.
Sau iti va frina in fata, dupa ce te depaseste ca la 5 m mai incolo sa vrea sa traga dreapta, cu un rezultat similar coliziunii frontale.
Daca il vezi linga masina, in spiritul politetii rutiere, si a ajutorarii colegilor de suferinta, adica de trafic, ia frate bita din portbagaj, si scuteste-l tu de chinuri, daca nu poti chema vanatorul sa-l impuste!
De obicei, cu o singura lovitura, bine tintita, faci treaba buna.
Si nici nu se chinuie.

Back to the days...

Piata Unirii.
Bastion.
Parcul Botanic, cu bancile lui si berea bauta noaptea pe racoare.
Bancile din fata blocului , cu baietii de cariter, cocalarii si pensionarii aferenti.
Bikerii.
Parcurile omniprezente.
The Gangs.
Politia, pretena omului. Ea si cainii comunitari.
Centrul vechi si istoric.
Caminele studentesti.
Bega.
***
Pasi in noapte.
Same place, same ways, different shit.
Sin City.
Back to the days...

tu ce ai face...?

Tu...ce ai face?
Exista intotdeauna cai mai usoare de-a face ceva.
De-a obtine ceva.
Intotdeauna exista in noi o voce care ne indeamna sa o luam pe scurtatura.
Fara sa ne pese de consecinte.
Sau de ce cauzam cu asta.
E intotdeauna mai usor sa minti, decit sa spui adevarul.
E intotdeauna mai usor sa furi, decit sa muncesti.
E intotdeauna mai usor sa inseli, decit sa obtii ceva prin inteligenta.
E intotdeauna mai usor sa ranesti, decit sa faci un bine.
E intotdeauna mai usor sa platesti, decit sa pui mina si sa faci tu.
Intotdeauna, dar absolut intotdeauna, tentatia de-a face lucrurile intr-un mod necuvenit iese la suprafata.
E acolo.
De cind e omul om.
Nici macar nu poti spune ca asta e lipsa de umanitate.
Ba chiar de loc.
Inca e prea uman.
Uneori defectele ne deosebesc de animale.
***
Tu...ce ai face?

fire

"Oh, i got a bad desire...
I'm on fire..."

inca o zi a rusinii...

Inca o data, o zi de care ar trebuii sa ne fie rusine, ca neam, ca popor, si, ar trebuii sa ne fie rusine de multii ani in care am ranjit stramb la defilari, de amaritul de 23 august impus de citiva jegosi de rusofili.
Acum 65 de ani, Rromanii au facut ce au stiut ei mai bine. The Early Cocalar's Finest. Au tradat. S-au tras pe cur. Si au prezentat mica lor jegosie ca pe o revelatie.
Aproape ca mi-e rusine ca am avut stramosi destul de prosti sa lase o mina de politruci sa ne "uneasca cu tara".
Sint Timisorean.Cu majuscula. Noi "sintem". Nu..."este".
Noi credem in cei 7 ani de acasa.
Noi credem in EUROPA.
Mancam mancare, nu mancarica.
Bem tzuica, nu zaibar.
Credem in onoare, nu in conjunctura.
Credem in datorie, nu in fuga de ea.
Credem in viitorul copiilor nostrii, nu in prezentul jegos al tarii.
Credem in curatenia orasului, frumusetea parcurilor si pastrarea civilizatiei. Nu in fabrici si uzine, cartiere gen getou sau balciul parlamentar romanesc cu tziganizarea romaniei impusa de el.
***
Acum un an, fica-mea m-a intrebat:
"Tata, ce a fost pe 23 august?
O zi de rahat, rusinos de tipic Rromaneasca!-i-am raspuns..."

nevoia de distanta.

De ce intotdeauna ne dorim lucruri indepartate?
Nu ne tenteaza facilul, lucrurile la indemina...
Poate e in firea noastra a ne complica, a cauta noi cai.
Poate e doar nevoia de aventura, intr-un secol incremenit, tern.
Firea omului indeamna spre calatorie, aventura si lupta pentru a obtine ceea ce vrea.
Din pacate "secolul meschinilor" cam incepe sa interzica asta.
"Legarea de pamint a iobagilor".
In cazul nostru, si in acesti ani, a sclavilor de plantatie.
Traim in orase.
Avem prieteni acolo, rude, dusmani.
Si totusi sintem singuri, in multimea de apropiati.
Sortiti sa ne cautam iubirea aiurea.
Si sa oftam dupa orizonturi largi si aventura.
Dupa magie, basm si fericire.
Dupa acel "what if...?"
Dupa scanteie.
Dupa dragoste.

pur si simplu

...asa, pur si simplu.
Uneori ii ajunge oricui de lumea asta.
De cum e alcatuita.
De oameni.
Si culoarea lor maro.
Deci...es ist mir Scheissegal!

cineva, acolo sus, emite facturi fiscale...

Ceva, si nu o superstitie, imi spune ca e ceva acolo, in ceruri, care pindeste tot ce se intimpla.
Si factureaza.
Are rolul de plata tardiva, dar suficienta, a tuturor relelor comise de oameni.
In grup, sau in parte.
Si, cei din spatele biroului aluia se amuza de oamenii pe care-i asteapta factura, cind ii vad cite aere isi dau aici jos.
Un lucru e clar.
Nu scapi.
Daca nu as fi vazut asta cu ochii mei, as fi zis ca e doar hazard.
Dar parca cineva le aranja pe toate.

i dare

Unii cred ca a iubi e o slabiciune.
Daca o si arati, esti chiar fraier.
Sa te lasi purtat de asta e sinucidere.
Chiar rusinos...total ne-monden sau modern.
***
Ma stradui.
Din greu.
Atita cit ma duce pe mine capul.
Sa inteleg.
Ce poate fi asa de rusinos, degradant, sau periculos sa iubesti?
E baza sentimentelor.
Incercam asta de cind deschidem ochii si ne recunoastem parintii.
Insa.
Poate fi rau cind nu ai curajul sa iubesti.
Sau esti prea mic sa indraznesti asta.
Mare, mic, esti constient ca nu te poti schimba sau depasii.
Si atunci.
Denigrezi, degradezi sau murdaresti ceea ce nu poti obtine sau oferii.
Sau continui sa iubesti.
Total si neconditionat.
***
Eu am curajul sa spun, sincer.
In fata mea sau a tuturor.
Iubesc.
Am iubit.
Si voi mai iubi.
Nu, asta nu ma pune la dispozitia nimanui.
E un sentiment pe care poti sa il meriti, si sa iti fie oferit.
Sau nu.
A nu fi inteles gresit, pentru mine asta e un sentiment fara antiteza, daca ma pot exprima un pic prea doct pentru un semidoct.
Contrarul iubirii pentru mine inseamna indiferenta.
Nu ura.
Sint indiferent fata de oamenii mici, meschini.
Nu poti juca cu cei buni, stai dracului acasa!
Nu otravii viata altora cu mici mizerii si cacaturi tipice lasilor si fricosilor.
Mergi in plm si joaca-te cu cei de varsta ta, in hruba voastra.
Lumea asta are nevoie de avint.
Curaj.
Si dragoste.
***
Da, asta e unul din putinele mele posturi fara imagine sau muzica. Ma tem ca e greu de gasit ceva sa potrivesca cu adevarat dragostei.

i want out...

Ati incercat vre-o data sa introduceti prea multe haine in aceeasi valiza?
Sa mancati 12 hamburgeri?
10 beri fara mers la wc.?
....daca da, atunci stiti cum se "simte" viata mea.
Cade greu la stomac.
Nu spun ca nu a fost buna.
Dar in cantitati prea mari, orice bunatate duce la indigestie.
Uneori am senzatia ca trecutul a umplut tot, si ca nu mai pot introduce nimic.
Iar in acest domaniu, nu stiu daca o sa am sansa sa achizitionez un harddisk nou.
Am momente cind imi vine sa ma iau si sa ma tot duc.
Undeva unde nu ma stie nimeni.
Sa pot ingropa tot ce a fost.
Bun sau rau.
De-a valma.
***
Hm.
La un stomac prea plin, o "cearta cu bocancii" deobicei ajuta.
La un creier prea plin, ar trebuii sa incerc cu un pic de spart de cap?

ago...too long ago

"Do you remember me,
I'm just a shadow now.
This is where I used to be,
Right here beside you..."
***
Multumesc ca, atunci, demult, ai trecut prin viata mea.
Ai schimbat-o total.
Si nu in rau.
May the fortune be with you, wherever you are, black-eyed angel...